joi, 2 septembrie 2010

when you can live forever what do you live for?

.... era o vreme cand puteam rade cu oricine si credeam intr-un fel sau altul ca fiecare si oricine pot fi cineva pentru mine.... ce putea fi atunci atat de special....ce mister... ce timp preafericit.....azi totul plange ....e doar goliciune... .... ma zbat intre trecut si ce va sa vina... nu mai pot crea misterul..... am ramas ...fara de vise........simtaminte ..... fara prezent....... intre mine si ceilalti e uitarea....orice gest si cuvant din partea lor e uitat inainte de a fi simtit...de a ma patrunde.... cum e oare sa rostesti un cuvant frumos...pe care realmente sa il simti?.............in acest gol mare mai razbate o asteptare ... sa te regasesc pe tine! grabeste-te sa vii ... dar cum de ma mai astept sa ma gaseasca cineva cind inca si eu ma mai caut?