Oricine poate avea timp liber, dar nu
oricine poate avea distracţie. Nu credeam că o seară de luni, pe timpul iernii,
poate fi atât de fabuloasă!
Iarna o simt hipotermic și o trăiesc
letargic. Și fiindcă lumina se transformă mai repede în întuneric rămân mai
mult timp atașată fanteziei decât realității. Frigul iernii uneori îmi paralizează
imaginația și mă face să fiu mai înfometată:)) Epic si delirant ronțăiam
biscuiți și tastam în ziua a zecea a lunii decembrie. Mă uitam cum fărmiturile
se așterneau ca zăpada pe tastatură și cum degetele alunecau pe claviatură ca
săniuța pe pârtie.
După devorarea celor mai buni și mai
puțini biscuiți ambalați în cel mai frumos material biodegradabil, o aud pe
Rihanna glăsuind despre diamante:))) Vocea ca vocea, dar versurile sunt de-a
dreptul "impertinente". Să cânți despre diamante si ecstasy în
același timp? Cert e că dă bine ca "ringtone". După vocea negresei,
aud vocea hărăzitului Șobo:), un alt personaj muzical ce cântă despre cu totul
alte bijuterii. Mă invită telefonic la o ieșire de grup pe bulevardul pavat cu
minunații biscuiți havanieni. Scopul întâlnirii: cel al celebrării Pișpiricului
de grup. Nu puteam rata sărbătorirea micului zmeu Shoru, așa că hotărâi să
părăsesc bârlogul și să mă las racolată, împreună cu o bună prietenă Lavi, de
către charismaticul Șobo, care avea să ne conducă la marele chef. Descrierea
locului de benchetuit părea de vis. Vizualizam mental: ceaunul cu friptură,
vinul cald și turta dulce. Mai rămânea doar să se întregească grupul și să ne
petrecem. Mai repede a înghețat iadul până au ajuns și cei din urmă amici. Dintr-o scurtă scanare vizuală observai că
aceștia din urmă erau echipați cu pufoaică
de pinguin, mănuși și pantaloni impermeabili, ghete antiînzăpezire și căciuli
de munte. După un "de ce" nefinalizat un bulgăre de zăpadă îmi acroșă
fața. Era cacealma... fuseserăm păcălite!!!! Printre luminițe, boscheți și
havaniene eram împroșcate cu omăt. Nici o șansă să ne ferim de vreun bulgăre...
trăgeau la noi ca fierul la magnet:)))De câte ori am luat zăpadă, nu mai
retin, știu doar că bulevardul a fost
deszăpezit de către prietenii noștri cu noi, amărâtele. Spre surprinderea mea,
trecătorii mijeau ochii, se amuzau și apoi aplicau:))) Așa m-am aliat cu
doi necunoscuți în dorința de a-l bulgări pe Pișpiricul, dar fără succes,
fiindcă așa zisul ajutor fratern s-a dovedit a fi un sprijin al masculinității.
Așa trefelită prin zăpadă nu am fost nicicând. După ce te vezi așa, începi
să te obișnuiești cu albul, însă vroiam să îl văd
"înălbit" și pe capo di tutii capi: guzganul Boka. Cu un sprint asemenea lui Bolt, era aproape
imposibil să îl bulgărești. Așadar trebuia fentat și apoi faultat. Și așa a
fost. Înghesuit a fost de toți și bulgărit în parte de fiecare:)) Ulterior și-a
luat revanșa:)))
A fost cea mai cruntă bulgăreală din ultimii 12 ani!!!. Și la anul de zăpadă va fi, iar noi vrednici de a ne bulgări, pe bulevard ne veți găsi:)))))!!!
