De ceva zile mă perind printre copii
şi îmi place să îi privesc. Sunt atât de vulnerabili şi în acelaşi timp atât de
energici! Atât de inofensivi şi atât de visători! Atât de mici şi cu un suflet
atât de mare !!! Atât de frumoşi, încât ar fi păcat să nu vă împărtăşesc ce am
citit într-un ghid despre ceea ce învaţă copiii de la noi, cei mai mari, mai puternici,
mai sedentari, mai deznădăjduiţi şi împietriţi sufleteşte…. Din fericire mulţi
dintre noi încă suntem copiii !!!!!!!! Nu o dăm în mintea copiilor, ci doar aş
vrea să citiţi cele de mai jos, pentru a descoperi ce poate fi în mintea şi
sufletul celor mici, atunci când privesc ceea ce facem.
Dacă trăiesc în
critică
şi
cicăleala,
copiii învaţă
să
condamne. Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un tel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţa şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
