oldies but goldies

.....despre grupul  nostru...!!!

 Experienţele zilnice ale oricărui individ ilustrează din plin faptul că oameni sunt fiinţe sociale; mare parte din ceea ce aceştia fac se desfăşoară în cadrul grupurilor în care sunt cuprinşi sau în interacţiunile cu oamenii din alte grupuri.
 De exemplu ca si studentă, în cadrul unei zile obişnuite, încep să interacţionez cu colegii în sala de curs sau pot lua prânzul cu aceştia la cantină.
 Masa de studenţi admişi la specializarea “Asistenţă socială “ , promoţia 2005-2008, a fost divizată în trei mari grupe. De la început si până în prezent conform regulilor care sunt înscrise în programele de învăţământ sunt membră “oficială” a primul grup şi neoficial al celui de-al doilea grup. 
 Strucutural prima grupă din care fac parte este alcatuită din 29 de studenţi. Este o grupa heterogenă alcătuită din băieţi şi fete. Predomină relaţiile directe “ faţă în faţă”, lucru ce permite ca membrii grupului să poată stabili o relaţie personală cu fiecare. Însă aceste relaţii interpersonale nu sunt scopul primar al existenţei grupului. Ne cunoştem prea puţin personal, relaţia personală este doar parţială, întrucât împărtăşim anumite interese şi atitudini. 
 Datorită modului de repartizare am găsit mai uşor un sens al identităţii de grup în prima grupă. Deşi iniţial chipurile colegilor mei îmi erau complet străine, datorită receptivităţii spre nou, stilului libertin şi extrovetit am intrat în contact cu aceştia. Am remarcat faptul că şi ceilalţi colegi sunt extrovertiţi, spontani, încercă să se bucure cât mai tare de tot ce are viaţa de oferit conform zicalei: “ Nu ai decât o viaţă de trăit”. 
 Suntem toleranţi şi în acelasţi timp diplomatici, întrucât căutăm să trăim în armonie unii cu ceilalţi şi să ne apreciem. Cu toate că ne-am mai aflat şi pe contrasens, nu am ajuns niciodată să avem conflicte unii cu ceilalţi. 
 Cu toate că suntem diferiţi din perspectiva credinţelor şi valorilor personale, cred că tocmai acest aspect a dus şi la apropierea dintre noi. Din punctul meu de vedere, diferenţa reprezinta originalitatea fiecărei persoane, şi sunt adepta unicităţii în diversitate decât a omogenităţii în diversitate. 
 Deşi aparţinem unor medii sociale diferite, pentru mine acest fapt nu a reprezentat un obstacol, dimpotrivă am reuşit să preiau diverse atribute, apelative pe care le-am adaptat în funcţie de specificul persoanei. Redau câteva dintre acestea mai jos: “Ce faci querida?” Ce faci femeie? Ce faceţi gagici? sau Ce faceţi bolândelor? Toate acestea au reprezentat schimburi de apelative din partea colegelor mele de grupă cât şi din partea mea.  
 Cu toate că sunt liderul acestui grup oficial, căruia îi revin anumite atribuţii, niciodată nu am dorit să fac zel de această poziţie, care nu mă încântă deloc. Am convingerea că nu un lider este cel care ţine un grup unit ci dorinţa fiecărui membru de a fi parte integrantă a acestuia. Nu îmi place să controlez şi să fac anumite constrângeri asupra colegilor mei, în schimb îmi place să mai fac unele glume inofesive şi anumite tachinări, în speranţa de a crea o atmosfera relaxantă, pentru ca cei din jurul meu să nu se simtă încorsetaţi. Chiar dacă caut să trăiesc în conformitate cu propriile idei şi convingeri, nu consider ca fiind greşite convicţiunile colegilor de grupă. 
  Vrând nevrând suntem şi un grup educaţional întrucât dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor are loc într-un cadru instituţional. Scopul acestui grup fiind asimilarea de informaţii şi cunoştiinţe. Încununarea finală a strădaniei noastre fiind diploma de absolvire cât şi luarea unei note satisfăcătoare pe lucrarea de licienţă. 
 Activităţile de voluntariat deşi sporadice au ajutat la crearea anumitor legături. Şi pregătirea pentru anumite discipline a fost favorabilă pentru legarea anumior relaţii. Am apreciat sprijinul oferit de ceilalţi colegi în ceea ce priveşte împrumutarea de diverse materiale şi cursuri. 
 Nu există norme specifice care să reglementeze activitatea de grup. Fiecare dintre noi am pretins să fim respectaţi în funcţie de respectul faţă unii de alţii. Nu cred că au existat situaţii în care integritatea vreunui membru să fie afectată în mod negativ, să fie ofensat de către ceilalţi membrii. Personal nu am fost confruntată cu asemenea conjunctură. 
 Dincolo de cele enumerate mai sus, trebuie să menţionez faptul că am apreciat climatul competiţional dintre colegi, atât timp cât vorbim despre fair-play. Îmi displace modul de obţinere a anumitor avantaje prin mijloace neoneste. Am apreciat întotdeuna corectitudinea şi îmi doresc ca fiecare dintre colegii mei să aibă sanşe egale pentru realizarea anumitor rezultate. Cu toate că nu suntem foarte preocupaţi de satisfacerea nevoilor afective ale membrilor grupului reacţionăm atunci când un coleg este neîndreptăţit. În unele situaţii însă avem nevoie de mai multă întelegere din partea profesorilor şi de mai mult suport din partea acetora pentru a putea contracara anumite neplăceri. În special colegii care lucrează, cei introvertiţi şi emotivi, ar trebui să se bucure de înţelegerea cadrelor didactice. 
 Datorita mărimii grupului comunicarea se realizează defectuos uneori şi există tendinţa de a ne grupa în cercuri mai înguste de colegi. Această apropiere este şi rezultaul unei asemenări de caracter şi nu neapărat rezultanta comunicării deficitare.
 Cu toate că domeniul de “Asistenţă socială “ vine în ajutorarea grupurilor vulnerabile, şi a restabilirii armoniei şi a ordinei, nu ştiu dacă am ajuns să întelegem pe deplin semnificaţia termenului de “normal”. Spun asta fiindcă deşi suntem în anul terminal nu suntem preocupaţi să ne organizăm pentru a stabili unde vom avea serbarea graduării. Părerile sunt împărţite şi există mari sanşe ca acest eveniment să fie sărbătorit de unii în mod individualist. Probabil că stresul creat de examenul de abolvire ne tulbură într-un mod semnificativ gândurile astfel încât nu conştientizăm că sunt necesare şi pregătirile premergătoare examenului. Însă şi momentele de criză sunt necesare uneori pentru a ne putea da seama de felul cum reacţionăm în asemenea circumstanţe.
 Prin schimbul de opinii şi idei am reuşit nu numai să ne descoprim în faţa celorlalţi dar să şi gasim soluţii plauzibile la diferite probleme. Consider că acestea au fost de bun augur întrucât mai departe în munca de asistent social vom intra în contact cu o mulţime de oameni, cărora va trebui să le acordăm suport şi înţelegere.
 Nu stiu dacă am punctat toate punctele tari sau cele mai puţin tari ale grupului, însă nu regret faptul că aparţin acestui grup.