... show me your money..

... un copiluţ pricăjit şi mititel, cu hainele murdare şi faţa chinuită de foame mă întrerupe pentru o clipă din "binecuvântările" non-verbale pe care i le dedicam colegului de servici...... mă uit la el şi răspund-..am ajuns ca tine.. la fel de singura prin gara de nord, fără pounds la mine .. probabil ceva mărunţis ...il vrei? vâr mana în buzunar şi îi intind 3 bănuţi... îl privesc încet cum se strecoară prin gara să mai facă rost de parale... cu ochii cuprinşi de tristeţe, opreşte un tânăr- pentru a-i cere bani.. tânărul e unul din aceia pe care ii bifezi la rubrica "hottie boys" dar nu impasibil şi indiferent că altfel "is a cocalar-ul" ... acesta îi zâmbi copilului şi îi trecu mâna prin părul cârlionţat .... apoi plecă.... fusese un gest de afecţiune spontan şi deloc fake........ aşa deep şi sincer...iar privirea mi se ţintui pe chipeşul tanar, care cu paşi repezi se îndrepta în direcţia din care îl scurtam cu privirea..... pe când să ne interesectăm şi să îi rânjesc ca o iapă.. numai ce aud din partea dreapta... do you speak english? .... mecanic răspund... yes,!!! mă îndrept către tânărul englez tătă un zâmbet... menţionez că vorbitorii de limbă engleză sunt pentru mine minţi sclipitoare... îmi zice omul nişte vorbe pe engleză.. îi aflu păsul.. încerc să îl ajut şi.. iacă-tă ca mi se scufundă corabiile când dau să îi zic englezului că biletul costa 5.8 lei.. îi zic pe englezeşte asta pricepe turceşte.. o iau iar pe româneşte.. si apoi pe englezeşte... gesticulez .. mă agit .. şi într-un final îi zic : show me your money!!!!!!!!! and we'll hand here... tătă crispată, contractată şi iritată mai să îl gâtuiesc pe turcul ăsta englezit... speriat şi el de reacţia mea îmi întinde portofelul...iau banii îi plătesc biletul... şi după.. îmi interceptez numele..nu nuuuuuuuuuuu nightmare!! prin staţia de informare a călătorilor cfr.....

culmea nu? fac şi eu o fapta bună, ajut pe unul fără să trâmbiţez si iacă că tot nu scăpai să nu fiu luată în vizor.. ai de mine ce noroc chior:)))....