O zi de 1 decembrie petrecută în rândul fraților cu zâmbet serafic. În ciuda culorii muștarului stridentă și a ochiilor în care mocneau emoții intense, cineva făcuse aluzie la cei douăzeci de anișori pe care un om îi poate trăi. Mi-a venit atunci în minte legenda de mai jos și întrucât nu am avut ocazia să o relatez, am considerat de bun augur să o postez. Enjoy it! - vorba fratelui american.
O veche legendă spune că Dumnezeu a creat măgarul și l-a instruit astfel: ''Tu vei fi măgar. Vei lucra din greu din zori până în amurg și vei purta sarcini grele. Vei mânca iarbă și vei fi numit îndărătnic. Vei trăi cincizeci de ani". Măgarul a răspuns: "E prea mult să trăiesc cincizeci de ani în condițiile astea. Te rog dă-mi douăzeci de ani". Și așa s-a întâmplat.
Dumnezeu a creat câinele și i-a spus: "Tu vei păzi omul și-i vei fi cel mai bun prieten. Vei mânca resturile de la masa lui și vei trăi douăzeci și cinci de ani". Dar câinele a spus: "Te rog, Doamne, e prea mult să trăiesc așa douăzeci și cinci de ani. Te rog, fă să nu fie mai mult de zece ani!" Și așa s-a întâmplat.
Domnul a creat maimuța și i-a spus: "Tu ești maimuță. Tu te vei legăna din copac în copac și vei face lucruri stupide și ridicole. Vei fi haioasă, vei face oamenii să râdă și vei trăi douazeci de ani." Și maimuța i-a răspuns: "Doamne, e prea mult să fiu clovnul omenirii douăzeci de ani. Te rog, fă să nu fie mai mult de zece ani". Și așa s-a întâmplat.
În cele din urmă, Dumnezeu a creat omul și i-a zis: "Tu ești om, singura ființă rațională de pe Pământ. Îți vei folosi inteligența ca să stăpânești peste toate creaturile de pe Pământ și vei trăi douazeci de ani". Și omul a răspuns: "Doamne, să trăiesc doar douăzeci de ani ca ființă umană e prea puțin. Te rog dă-mi cei treizeci de ani pe care i-a respins măgarul, cei cincisprezece ani refuzați de câine și cei zece ani pe care nu i-a vrut maimuța." Și așa s-a întâmplat.
Omul a primit cei douăzeci de ani pe care îi trăiește ca ființă umană, apoi cei trezeci de ani în care să poarte sarcini grele asemenea unui măgar, să aibă copii, apoi cincisprezece ani să trăiască ca un câine și să-și protejeze casa, să mănânce resturi de mâncare și, în fine, zece ani ca o maimuță și să fie clovnul care își amuză nepoții. Și așa s-a întâmplat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu