duminică, 26 august 2012

Despre ... Cineva!


În orice zi este posibil să simți că sufletul ți se liniștește, gândurile ți se potolesc, iar în suflet se naște dragostea. Uneori necazul te ridică la Nădejdea care nu rușinează! Îmi amintesc de ziua de 20 august 2012 și de orele petrecute la Prislop. Am văzut oameni aflati în vreme de încercare, care prin cereri cu  lacrimi și suspine, cu rugăciune stăruitoare și cu priveghere prelungită, doreau să primească ajutor din partea lui Dumnezeu. Mă bucur să văd oameni care se sprijină pe credința în Cel pe care toate le știe și Căruia se cuvin slava și puterea în vecii vecilor!
O, iartă-mi Doamne atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu

Nu eu ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu,
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta
Îţi cer într-una să faci Tu, voia mea,
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vrei
Şi să-mi slujeşti în toate, să-mi dai fără să-mi iei,
Gândindu-mă că dacă îţi cant şi Te slăvesc
Am drept să-ţi cer într-una să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta,
Nu tot cerându-ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu, cerându-mi mie, iar robul să fiu eu;
Să înţeleg că felul cel mai bun de-a mă ruga
E să doresc în toate să fie voia Ta. (Pr. Arsenie Boca)

Niciun comentariu: