Nu mi-ar placea să trăiesc fără să nu câştig o controversă în fiecare zi, fără să nu am ultimul cuvânt, fără să nu imi impun punctul de vedere. Datoria mea e să fac „valuri”, pentru a mutila răul … şi fără nici un fel de cosmetizare, cred că am atât tupeu şi pupincurism în sânge astfel încât să nu par „de cârpă” sau contrafăcută:)). Nu mizez niciodată pe bunele intenţii ale celorlalţi, fiindcă nu vreau să mă trezesc ulterior datoare:)) Sunt egoistă din fire, toti ceilalti oameni mi se par mici :((. Sentimentele egoiste se distilează numai în contact cu oamenii „dezgheţaţi” pe care îi întâlnesc:)) imi dedic multe ceasuri găsirii unor astfel de rarităţi intelectuale, întrucât doar asa reuşesc să mă cizelez în viaţă:)) Pentru mine geniile, sunt persoane extrem de valoroase şi preţioase ,“încununate cu mărire şi cinste”. (Ps.8:5) :)) Realizez că odată ce păşesc în lumina minţiilor sclipitoare, privesc lumea ca pe o provocare şi nu am timp de anost :) întâlnirea cu astfel de persoane îmi descreţeşte fruntea şi îmi creează un confort pe care nu îl pot dobândi stând de vorbă cu „mojicímea” :)) ( a se întelege mulţimea săracilor cu duhul, pedanţii proşti ). Deşteptii, chiar îmi influenţează simţul identităţii, trebuie să recunosc că mă ajută să îmi interpretez matricea fiinţial-personală!! Orice experienţă avută cu astfel de indivizi a lăsat tuşe importante pe portretul lăuntric iniţial… înveţi o grămadă de lucruri simple de la ei, precum legatul „şireturilor” mintale. Un om inteligent are aceeaşi atitudine binevoitoare faţă de toţi, fiindcă a învăţat să cultive multă gândire şi nu învăţătură! Şi mai presus de toate: adevărul stă în soarele inteligenţelor! Aşa că să avem parte de prieteni pricepuţi, nu mulţi!
