A precious gift!

Bijutierul era așezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin, când o fetiță se apropie și își lipi nasul de aceasta. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaștrii ca cerul se luminară. Intră hotărâtă în magazin și arătă cu degetul spre un splendid colier de perle albastre. "Aș dori acest șirag cu pietre prețioase pentru sora mea. Puteți să mi-l împachetați frumos pentru un cadou?"                

Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuța clientă și o întrebă: "Câți bani ai?"     

 Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetița puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise și o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici și niște figurine. "Ajung?" întrebă cu mândrie. "Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este,  e cea care-i ține locul și niciodata nu are nici măcar o clipa pentru ea. Astăzi e ziua ei și sunt sigură ca o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeași culoare ca ochii ei."  

Omul se duse în spate și reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roșie cu auriu, cu care înveli cu grija cutia. "Ia-o", spuse el fetiței. "Și du-o cu grijă."

Fetița plecă foarte mândră, ținând pachetul ca pe un trofeu.  

O ora după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii și cu niște ochi albaștrii minunați. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă și spuse: "Colierul acesta a fost cumpărat de aici?"  

"Da, domnișoară."  

"Și cât a costat?"  

"Prețurile praticate în acest magazin sunt confidențiale: nu privesc decât pe client și pe mine."  

"Dar sora mea avea doar câțiva bănuți. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta! "

"Bijutierul luă cutia cu pretioșul ei conținut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului și-l înapoie fetei."Sora dumneavoastra a plătit. A plătit pretul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea."

Gânduri culese:)

"Fii mulțumit de toate și atunci mintea ta se va curăți de gândurile deșarte".

"Cea mai bună biserică a lui Dumnezeu e sufletul. Pentru cel ce se roagă în sufletul lui, lumea întreagă devine o biserică, dar lucrul acesta nu e dat tuturor".

"Roagă-te Domnului și necazurile tale se vor ușura".

"Dar cum poți să-L iubești pe D-zeu fără să te rogi?"

"Amăgirea vine dintr-o îngâmfată încredere în sine".

"Luptă împotriva vrăjmașului cu arma smereniei".

"Dar celui ce cere Domnul îi dă toate"(Matei 7, 7-8), nu pentru că suntem vrednici ci pentru că El este milostiv și ne iubește".

"Smerenia e lumina în care putem vedea Lumina".

"Smerenia lui Hristos locuiește în cei mai mici: ei sunt fericiți să fie cei mai mici".

"Mândria împiedică sufletul să o ia pe calea credinței. Căci omul mândru, chiar dacă ar fi băgat cu forța în Rai nu și-ar găsi aici odihna, ar fi nemulțumit și ar spune: "De ce n-am primul loc".

"Omul mândru sau se teme de demoni sau se aseamănă cu ei",

"Dacă cineva suferă mult de sărăcie, de boală și nu se smerește, suferă fără folos".

"Noi nu avem nevoie de nimic afară de Domnul, în El e plinătatea vieții',

"Iubirea nu poate uita".

"Din noi toți Domnul face o singură familie".

Teme fierbinti!

Cineva spunea că fiecare dintre noi scrie 2 cărți în viața aceasta: cartea viselor și cartea realității. În ultima categorie se înscrie si cartea cu un titlu răscolitor și incitant "Teme fierbinți", care ne pune "în brațe" abordări delicate ale diferitelor aspecte ale vieții noastre. Dincolo de a tulbura duhul unora și de a stârni păreri contradictorii ideea principală care străbate întreg conținutul cărtii e aceea că fiecare trebuie să fie preocupat de viața lui și nu de aparențe, având mereu în vedere fața lui Dumnezeu. Așadar nu mai este vorba despre urmărirea unor principii și legi personale, despre impunerea propriei voințe ci de ceva mai mult, mai presus de istorisiri închipuite și manifestări exterioare. Întrucât viața noastră, a fiecăruia traversează anumite anotimpuri este foarte important să avem maturitate spirituală pentru a lăsă ca experiențele personale să ne modeleze într-un mod semnificativ viața, (2 Timotei 2:15) astfel încât aceasta să fie o adevărată binecuvântare pentru noi și nu un adevărat blestem. Acesta e cuprinsul:

Poate un creştin să-şi piardă mântuirea?
Relaţia biblică fată de Israel
Mai poate păcătui un credincios?
Vedenii si alte revelaţii
Pericolele tinereţii
Protejarea unei căsnicii conform principiilor biblice
A fi o femeie creştină conform principiilor biblice
A fi un bărbat creştin conform principiilor biblice
Muzica duhovnicească si cea lumească
Relaţii homosexuale?

iar lecturarea variază în funcție de voința fiecăruia:)

P.s. mulțumesc pentru recomandarea făcută "devilish boy" ;)!

Iubirea este un dar de la Dumnezeu!:)

Într-o dupa-amiză, în parc era o fetiță care vroia să-l cunoasca pe Dumnezeu, vroia să știe ce înseamnă iubirea desăvârșită, necondiționată. Ea știa că era o călătorie lungă până acolo unde trăiește Dumnezeu. Atunci și-a pus într-o valiză micuță niște pâinici și un pachet cu câteva sucuri și a pornit într-acolo. După ce a trecut de trei alei, a văzut o bătrânică. Era așezată pe o bancă în parc și dădea de mâncare la porumbei.
Fetița s-a așezat lângă ea apoi și-a deschis micul pachețel care îl avea de drum. Era pe punctul de a-și bea sucul, când, a observat că bătrânicăi îi era foame. Atunci, a deschis pachețelul şi i-a dat o pâinică. Ea, fericită, a acceptat și i-a zâmbit. Avea un zâmbet așa de frumos, încât copilul voia s-o vadă din nou zâmbind, şi atunci i-a oferit un suc. Din nou ea a zâmbit. Și fetița era foarte încântată. Au stat amandoi aşa toată dupa-amiza mâncând, zâmbind și dând de mâncare la porumbei, dar nu au schimbat nici un cuvânt. Curând a început să se întunece, iar fetița era obosită şi s-a ridicat să plece. Dar s-a întors, a fugit înapoi pentru a-și lua ramas bun de la bătrânică. A îmbrațișat-o cu aşa căldură cum numai mama ei o îmbrățișa. Ea, i-a dăruit din nou un zâmbet și mai frumos decât cele de până atunci.

Când fetița a ajuns acasă, a deschis uşa casei, mama a rămas surprinsă de fericirea care strălucea pe fața ei. Ea a întrebat-o : “Ce-ai făcut toata ziua de eşti așa de fericită?” Ea i-a zis: “Am mâncat cu Dumnezeu în parc. Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată!”
În timpul acesta, bătrânica, la fel de fericită, s-a întors încântata acasă. Băiatul ei, foarte nedumerit de pacea și fericirea care i-o citea pe fața, a întrebat-o: “Mamă, ce ai făcut azi de eşti așa de fericită?” Ea i-a răspuns: “Am mâncat pâinici în parc cu Dumnezeu. Și știi ceva? Este mai tânăr decât mă așteptam.”

Fiecare om este chemat să descopere ce înseamnă să iubești cu bucurie desăvârşită și cu dăruire necondiționată. Aşadar tuturor celor care au probleme de orice natură, dăruieşte-le întotdeauna un zâmbet senin; nu le arăta doar grija ta, ci arată-le puţinul iubirii din inima ta. Poate că nu reuşim să dăm întotdeuna o pâinică celor care au nevoie de ea, dar putem oferi bucuria care izvorăște dintr-o inimă plină de dragoste.

Iubirea e singurul lucru real din viaţa noastră.
Mai real decât realitatea însăşi.

Feeling of?...:))))))) joy!!!!!!!

Râsul poate fi un act reprobabil mai ales atunci când devine un mijloc de a corecta prostia. Se pare ca în ziua de azi binele e iluzoriu. Nu știu cum reușesc să mă scunfund în mlaștinile celor lipsiți de consistență intelectuală și profesională. Nu am ajuns să înțeleg cum poate oricine să tropăie în fața unui amvon și să dea valoarea oricăror molozuri mintale. Predica din această seara mi-a asternut un zambet sanatos pe buze, tinand cont de modul în care un "butafor" penticostal se credea în sinea sa un mecena al exegezei biblice. Să fi fost nea Nelu chemat să predice numai că să mobileze tăcerea sau să coloreze monotonia? Cum ai putea să privești un om, care elaboreaza tot felul de filozofii ce poartă amprenta limitei lui de înțelegere și care condamnă ce gândește altul? Nenea Nelu "spune/mi dacă într-adevăr cunoști priceperea? Nu ai nici măcar o remușcare când afirmi că Biblia nu încurajează creșterea câinilor, ci doar a asinilor?:)) Nu mi se mai pare surpinzător cum unele proiecții omenești sunt nesănătoase în raport cu cerințele lui Dumnezeu, dar nu ma dumiresc de ce încă astfel de persoane cu o gândire de fond restrânsă trebuie să se facă auziti? Mi-am luat inima-n dinți astă seara si fără vreun rictus malițios ci pur si simplu datorită unei senzatii nedeslușite, am început sa surâd cu o amică, ca reacție la ciudățenile verbale, enunțate de nea Nicu:)) Degajarea noastră însă nu a fost pe placul "frațíilor și surorilor penticostali/e"care ne-au "înduioșat"cu privirile lor, ne mângâiau cu ochii și alta nu:)) Mi-era cunoscut ce îmi spuneau din privire, dar nu credeam că cei umpluți cu Duhul pot să fie chiar așa repulsivi:))) Finalul devine previzibil: tot mai bine e la ortodocsi!!:)