A precious gift!

Bijutierul era așezat la biroul său, privind distrat strada prin vitrina elegantului său magazin, când o fetiță se apropie și își lipi nasul de aceasta. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albaștrii ca cerul se luminară. Intră hotărâtă în magazin și arătă cu degetul spre un splendid colier de perle albastre. "Aș dori acest șirag cu pietre prețioase pentru sora mea. Puteți să mi-l împachetați frumos pentru un cadou?"                

Patronul magazinului o fixă din ochi pe micuța clientă și o întrebă: "Câți bani ai?"     

 Fără să pregete, ridicându-se pe vârfuri, fetița puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise și o goli. Căzuseră câteva bancnote de mică valoare, un pumn de monede, câteva scoici și niște figurine. "Ajung?" întrebă cu mândrie. "Vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când mama nu mai este,  e cea care-i ține locul și niciodata nu are nici măcar o clipa pentru ea. Astăzi e ziua ei și sunt sigură ca o voi face foarte fericită cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeași culoare ca ochii ei."  

Omul se duse în spate și reveni cu o hârtie de împachetat nemaipomenit de frumoasă, roșie cu auriu, cu care înveli cu grija cutia. "Ia-o", spuse el fetiței. "Și du-o cu grijă."

Fetița plecă foarte mândră, ținând pachetul ca pe un trofeu.  

O ora după aceea, în bijuterie intră o fată frumoasă cu părul de culoarea mierii și cu niște ochi albaștrii minunați. Puse cu hotărâre pe tejghea pachetul pe care bijutierul îl făcuse cu atâta grijă și spuse: "Colierul acesta a fost cumpărat de aici?"  

"Da, domnișoară."  

"Și cât a costat?"  

"Prețurile praticate în acest magazin sunt confidențiale: nu privesc decât pe client și pe mine."  

"Dar sora mea avea doar câțiva bănuți. N-ar fi putut cumpăra niciodată un colier ca acesta! "

"Bijutierul luă cutia cu pretioșul ei conținut, o închise, refăcu cu grijă ambalajul cadoului și-l înapoie fetei."Sora dumneavoastra a plătit. A plătit pretul cel mai mare pe care-l putea plăti cineva: a dat tot ceea ce avea."