Daca te confrunti cu problema de a nu stii ce anume si cum anume sa faci o licenta, noi iti putem spune pasii si eventual te-am putea ajuta chiar la elaborarea ei!!! Pentru mai multe detalii lasa-ne un mesaj la id-ul creat special pentru a fi la dispozitia ta : wearehere_you . Contacteaza-ne!!                               

..cred ..ca .. sper ca... stiti de unde e fragmentul:)

“Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau… Am hotărât de multe ori să mă analizez până la capăt, să pătrund cât mai adânc şi calm în suflet. Dar n-am izbutit. Niciodată nu m-am putut concentra. N-am putut gândi asupra mea însumi. De câte ori încercam să mă analizez, mă trezeam într-un întuneric desăvârşit. De unde să încep să caut? Unde aş putea fi eu însumi?
Ce căutam eu? Sufletul meu. Unde? Şi cum se putea recunoaşte adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine?…
… Sufletul meu… Iată ceea ce mă tulbură. Nu-l pot aduce la lumină. Aş vrea să-mi găsesc sufletul cum găsesc pancreasul unui câine la anatomie. Să-l măsor, să-l cântăresc şi să-l preţuiesc în valori. Aş vrea să ştiu … [ ] … dacă eu sunt un om de ştiinţă sau un sentimental. Dacă mă pot încrede în preocupările mele actuale sau trebuie să fiu bănuitor şi mă tem de timpurii schimbări.
Pentru că sunt zile când voinţa mi-e sigură şi mintea limpede ca a unui bărbat. Atunci lucrez cu sârg, plănuiesc lecturi şi scriu indicele cărţilor. … [ ] …
Sunt apoi ceasurile petrecute privind pe ferăstruica mansardei mele sau păşind pe străzi necunoscute, pe sub castani. Ceasuri care mă tulbură, mă neliniştesc. Ceasuri în care nu mă recunosc. Atunci, un gând mă frământă, şi eu, din toată puterea voinţei mele, îl izgonesc.
De multe ori izbândesc. Lucrez până noaptea şi adorm fericit că m-am învins pe mine. Adorm surâzând.
Alteori, însă, nu izbutesc să mă apăr. Şi toate acestea mă întristează. Trebuie să lupt mereu, trebuie să mă apăr împotriva sufletului meu, pe care nu-l cunosc şi care mi se dezvăluie la răstimpuri, contradictoriu. Niciodată nu mi-am găsit sufletul acelaşi. În fiecare zi, altul. Iar eu trebuie să lupt ca să duc mai departe ceea ce începusem cu o lună, cu o săptămână, cu o zi mai înainte…”

Specific !

Experienţele care îţi schimbă viaţa apar de obicei în timpul celor mai întunecate vremuri când inima ţi-e zdrobită, te simţi abandonat, parcă nu mai există cale de ieşire din problemele care te înconjoară, durerea este insuportabilă şi atunci te întorci cu faţa spre Dumnezeu. În acele momente înveţi să te rogi din inimă, cu sinceritate lui Dumnezeu. Când eşti plin de durere n-ai timp pentru rugăciuni superficiale. Problemele ne "forţează" să-l căutăm pe Dumnezeu şi să depindem de El, nu de noi.

Vei ştii că doar de Dumnezeu ai nevoie atunci când nu ţi-a mai rămas nimic decât Dumnezeu. Aşa că încredinţează-ţi toate nevoile în mâinile Sale iubitoare şi priveşte rezultatul.

DEConecTaRE

Nu crezi în sfârşit deşi în fiecare clipă îl simţi,
Sfârşit de sentimente, de gânduri şi viaţă
Doar goliciunea rămâne ancorată -n tine
Umbrind o inima cernită de credinţa deşartă....
Te pierzi în dialoguri mute şi în tăceri reprobatoare; Nu vezi un sens...? poate nu-l cauţi , Te simţi captiv sau nu te simţi ? rămâne doar o întrebare
Iar golul resimţit în suflet mai are o singură alinare.....

For Alexandru Alexandroni

Yes that's you, not one bit of spite :)

Truthful and helpful with honest brown eyes :)

You who went trough so much pain at Upt :( and still have time for me on Msn:)

I hope you know I would not be the person tired I'm today if I wouldn't "chat" with you yesterday:)

But not forget I will still tired just today but TRUE fOR YOU in every day:)

your buddy :))))))))

Timpul schimbării

La un batran calugar, a venit intr-o zi un tanar pentru a se spovedi si a-i cere sfat. Din vorba in vorba, tanarul ii spuse:
- Parinte, sunt destul de rau. As vrea sa ma schimb, dar nu pot. Imi pierd usor rabdarea. Atunci cand ma enervez, vorbesc urat si multe altele. Am incercat sa ma schimb, dar nu am putut. Totusi, eu sper ca dupa ce voi mai creste, voi putea sa ma schimb, nu-i asa ?
- Nu - i-a raspuns batranul. Vino cu mine!
L-a dus pe tanar in spatele chiliei, unde incepea padurea, si i-a spus:
- Vezi acest vlastar, stii ce este ?
- Da, parinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tanarul a scos bradutul imediat. Mergand mai departe, calugarul s-a oprit langa un bradut ceva mai inalt, aproape cat un om.

- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit baiatul cu pomisorul acela, dar cu putin efort a reusit pana la urma sa-l scoata. Aratandu-i un brad ceva mai mare, calugarul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te si mai cheama pe cineva.
Intorcandu-se tanarul cu inca doi flacai, au tras ce-au tras de pom si, cu multa greutate, au reusit, in sfarsit, sa-l scoata.
- Acum scoateti bradul falnic de acolo.
- Parinte, dar acela este un copac mare si batran. Nu am putea niciodata sa-l smulgem din radacini, chiar de-am fi si o suta de oameni.

- Acum vezi, fiule ? Ai inteles ca si relele apucaturi din suflet sunt la fel ? Orice viciu sau orice neputinta pare, la inceput, inofensiva si fara mare importanta, dar , cu timpul, ea prinde radacini, creste si pune stapanire din ce in ce mai mult pe sufletul tau. Cat este inca mica, o poti scoate si singur. Mai tarziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereste-te sa lasi raul sa ti se cuibareasca adanc in suflet, caci atunci nimeni nu va mai putea sa ti-l scoata. Nu amana niciodata sa-ti faci curatenie in suflet si in viata, caci mai tarziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba taiem crengile pacatului in afara noastra, daca in noi raman radacinile care vor creste din nou."

Răsplata

Într-un sat de munte, era un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse: - Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete.
- Mai baiete, i-a raspuns omul, daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept ?
N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.
Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, taranul i-a spus:
- Uite, mai baiete -vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si pe urma vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele.
N-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:
- Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii ?
- Nu! - a raspuns omul categoric. Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!
A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tata ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate ... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.
- Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii ?
- Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine ? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nici o gheata. Ai inteles ?
Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.
De bucurat, s-a bucurat, cum era si de asteptat, dar, in acelasi timp, ii crapa obrazul de rusine pentru minciunile sale de mai'nainte. Fara sa-l mai puna nimeni, a vanturat tot graul, dupa care s-a dus si in gradina sa isi ajute tatal. Acum simtea, intr-adevar, ca merita ghetele, dar, mai mult decat atat, simtea cat de bine este sa fii alaturi de parinti si sa ii ajuti.
"Cresteti-va copiii in invatatura si intelepciunea Domnului!"

Cele 4 neveste de împărat

Era odata un rege care avea 4 neveste. Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun. De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul. Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele. Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa! Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumoase haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?""Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit. Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?""Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere. Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?""Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns. Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra: Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim. Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii. Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem. Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urmaoriunde vom merge.
MORALA - Deci, sa ne trezim sufletul, sa-l cultivam, sa-l face puternic si sa-l bucuram acum, pentru ca este singura particica din noi care ne va urma si va fi cu noi pentru eternitate.

Ulciorul fisurat

Un sacagiu din India avea 2 ulcioare mari atarnate de o parte si de alta a cobilitzei ce o cara pe gat. Unul din ulcioare avea o fisura si, in timp ce al doilea era perfect si intotdeauna asigura o portie completa de apa la sfarsitul lungului drum de la izvor pana la casa stapanului sau, acesta din urma ajungea mereu pe jumatate gol. Timp de 2 ani acest fenomen a decurs zilnic si sacagiul livra mereu un ulcior si jumatate cu apa casei stapanului sau. Desigur ca ulciorul perfect era mandru de realizarile lui perfecte pana la capat. Dar ulciorul fisurat se rusina de propria-i imperfectiune si se simtea mizerabil ca nu era in stare sa-si indeplineasca rolul decat pe jumatate! Dupa 2 ani, cel ce se considera un ratat, intr-o zi i-a vorbit sacagiului acolo langa izvorul de apa: - Imi este rushine de mine insumi si vreau sa-mi cer iertare in fatza ta.- De ce? l-a intrebat sacagiul. De ce esti rusinat? Intrucat am fost in stare, in acesti 2 ani, sa asigur transportul a doar jumatate din capacitatea mea, datorita acestei fisuri care permite apei sa se scurga de-a lungul drumului spre casa stapanului tau. Din cauza mea si a fisurii mele, tu trebuie sa muncesti atat de greu fara sa obtii intreaga valoare a efortului tau" - a spus ulciorul. Sacagiului i-a parut rau pentru batranul sau ulcior fisurat si in semn de compasiune i-a replicat: - Pe drumul spre casa stapanului te rog sa observi frumoasele flori salbatice ce ne insotesc de-a lungul potecii. Intr-adevar, urcand dealul, batranul ulcior a observat soarele ce incalzea frumoase flori salbatice de-al ungul potecii, ceea ce l-a mai inveselit un pic. Dar la sfarsitul traseului el continua sa se simta prost pentru ca a pierdut jumatate din capacitate si de aceea si-a exprimat din nou tristetea in fatza sacagiului. Acesta i-a replicat spunand: Ai observat ca florile erau numai pe partea ta de drum, nu si pe partea celuilalt ulcior? Asta datorita faptului ca eu am stiut intotdeauna despre fisura ta si m-am folosit de asta in avantajul meu. Am plantat semintze de flori de-a lungul potecii si in fiecare zi atunci cand ne intoarcem de la izvor, tu le stropesti. Timp de 2 ani am putut sa culeg aceste frumoase flori cu care am decorat masa stapanului meu. Fara tine, exact asa cum esti, el nu ar fi avut aceste frumusti care sa-i faca casa mai frumoasa, mai gratioasa"
Morala : Niciunul din noi nu suntem perfecti ... dar putem invata sa ne folosim chiar de imperfectiunile noastre ...

Asta e viaţa!!

Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac. Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment.Traia in casa lui, sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data. Ceruse permisiunea mamei sale.Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine. Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere. Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse surazand:,,Pot sa te ajut?'' In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta. Balbaindu-se ii spuse;,, Da... ,hmmmmm...........ummmmmm. Mi-ar placea sa cumpar un CD.Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii.,,Vrei sa ti-l impachetez?" - intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da. Incetisor, ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin...Se intoarse acasa si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD. Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce..., asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin..........."Dringggggggg''........ Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii?!?!?!?....a murit ieri"A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei. Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti. Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui. Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte se CD-uri impachetate. Nu era nici macar unul deschis. A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista : a luat un CD si s-a asezat pe pat, uitandu-se, cand un bilet iese din pachetul din plastic... Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: ,,Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc .............Sofia."Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.
MORALA: Asta e viata. Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti. Spune-i astazi. Maine va putea fi prea tarziu.

O inimă perfectă

Intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans o mare multime de oameni si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Cand deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine: - Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele. Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batranelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande. - Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa, isi sopteau uimiti oamenii. Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand: - Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Intelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul. Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a dat inima tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase. Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum. Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...
Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?!?

Dumnezeu stie de ce am eu nevoie!

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia durerea. Dumnezeu a zis: „Nu. Nu eu trebuie să ţi-o iau, ci tu trebuie să o părăseşti”.
I-am cerut lui Dumnezeu să-l facă sănătos pe copilul meu care era paralitic. Dumnezeu mi-a zis: „Nu, Spiritul este complet, corpul este doar ceva temporar”.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare. Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Răbdarea apare în urma necazurilor, nu se oferă, se cîştigă”.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire. Dumnezeu mi-a zis: „Nu. îţi dau binecuvîntare. Tu hotărăşti dacă vrei să fii fericit”.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă elibereze de suferinţă. Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Suferinţele te îndepărtează de ambiţiile lumii şi te apropie de mine”.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să fiu mai bun. Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Trebuie să creşti tu singur, şi eu te voi lăstari ca să faci fructe”.
I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea toate lucrurile de care să mă bucur în viaţă. Dumnezeu mi-a zis: „Nu. îţi dau viaţă ca să te bucuri de toate lucrurile”.
I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalţi cu aceeaşi dragoste cu care mă iubeşte El pe mine. Dumnezeu mi-a zis: „Ah, în sfîrşit, începi să înveţi”.

Iubire neconditionata

Aceasta este povestea istorisită de un soldat care s-a putut întoarce acasă după ce a luptat în războiul din Vietnam. Vorbea la telefon cu părinţii lui din San Francisco.
- Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă rog ceva: voi veni cu un prieten care mi-ar plăcea să rămînă la noi.
- Bineînţeles. Ne-ar face plăcere să-l cunoaştem.
- Dar trebuie să ştiţi ceva... El a fost rănit în război. A călcat pe o mină şi a pierdut un picior şi o mînă. Nu are unde să meargă şi vreau să locuiască împreună cu noi.
- Îmi pare rău, fiule, să aud aşa ceva. Poate reuşim să găsim un loc unde să poată rămîne.
- Nu, mamă, tată, eu vreau să stea la noi.
- Fiule, i-a zis tatăl, nu ştii ce ne ceri. Cineva atît de limitat din punct de vedere fizic poate fi o adevărată povară pentru noi. Avem vieţile noastre de trăit şi nu putem accepta în familia noastră pe cineva aflat în această stare. Eu cred că ar trebui să te întorci acasă şi să uiţi de omul acesta. Va găsi el un mod de viaţă de unul singur.
În acel moment, tînărul a închis telefonul. De atunci, părinţii nu au mai auzit de el. Cîteva zile mai tîrziu au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise pentru că a căzut de pe o clădire, aşa li s-a spus. Poliţia credea că era vorba de o sinucidere. Părinţii, distruşi de veste, au zburat la San Francisco şi au fost duşi la morga oraşului pentru a-l identifica pe fiul lor. L-au recunoscut, dar spre disperarea lor, au descoperit ceva ce nu ştiau, fiul lor avea doar o mînă şi un picior.
Părinţii din această povestire sînt ca mulţi dintre noi. Găsim că este foarte simplu să-i iubim pe oamenii frumoşi pe dinafară sau pe cei simpatici, şi nu ne plac cei care ne fac să simţim un anumit disconfort sau ne fac să ne simţim incomod. Preferăm să stăm departe de persoanele care nu sînt foarte prezentabile sau frumoase şi inteligente ca noi.
Din fericire, există cineva care nu ne tratează în felul acesta. Cineva care ne iubeşte foarte mult, care totdeauna ne va primi în familia sa, indiferent de stadiul de degradare fizică sau mentală în care ne aflăm. În această seară, înainte de a te duce la culcare, spune o rugăciune lui Dumnezeu pentru ca El să-ţi dea forţa să poţi accepta pe fiecare aşa cum este şi să te ajute să fii mai înţelegător cu aceste persoane care sînt altfel decît noi.

O bijuterie valoroasa şi unică

– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atît de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun... Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrînul îi spuse:
– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea...
Apoi, după o mică pauză, adăugă:
– Dacă însă m-ai ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
– Aaa... încîntat să vă ajut – bîigui tînărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amînat.
– Bine – încuviinţă bătrînul învăţat. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului, adăugînd:
– Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la tîrg. Trebuie să vînd inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cît se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cît mai repede.
Tînărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în tîrg, începu să arate inelul în stînga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, pînă cînd le spunea cît cere pe ea. Doar se apuca să le zică de bănuţul de aur, unii rîdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cît de scump este un ban de aur şi că nu poată să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tînărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu tîrgul în lung şi-n lat, răpus nu atît de oboseală, cît mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrînul înţelept.
Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.
– Îmi pare rău – începu el – dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.
– Nici nu-ţi imaginezi cît adevăr au vorbele tale, tinere prieten! – spuse zîmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întîi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cît face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cît ţi-ar da pentru el. Dar, oricît ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul!
Flăcăul încălecă şi plecă în goană... Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise:
– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vîndă acum, nu-i pot oferi decît 58 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tînărul.
– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vîndă degrabă, nu-i pot oferi decît 58.
Tînărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întîmplate.
– Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca în cazul lui, doar un expert poate spune cît de mare este valoarea ta.
Spunînd acestea, luă inelul şi şi-l puse pe degetul mic.
– Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindîndu-ne prin tîrgurile vieţii şi aşteptînd ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze...

Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduiesc, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cît de mare este valoarea voastră, chiar dacă mulţi din jur vă ignora sau par să nu-şi dea seama cît sînteţi de preţioşi

Ultimul biscuit

Într-un aeroport stătea o tînără care urma să facă o călătorie mai lungă. Şi-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul şi un pachet de biscuiţi.

S-a aşezat pe un scaun, şi-a pus bagajele lîngă el şi s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lîngă ea. A observat cu surprindere că la mică distanţă era aşezat un domn care citea un ziar şi care, fără să-i ceară permisiunea, a început să ia şi el din pachetul de biscuiţi.

Cu toate că s-a simţit indignată, politeţea a împiedicat-o să îi reproşeze că are un comportament nepotrivit. Dar, pe măsură ce ea lua cîte un biscuit, lua şi el unul, şi asta a făcut ca pînă la urmă tînăra să devină foarte nemulţumită.

Cînd a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat, plină de resentimente: „Oare îndrăzneşte să mi-l ia şi pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a oferit, zîmbind cald, o jumătate. Simţind că el a depăşit limita bunului simţ, tînăra s-a ridicat furioasă şi s-a îndreptat spre un alt colţ al sălii de aşteptare.

A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea şi..., spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiţi pe care îl cumpărase. În acel moment a copleşit-o un sentiment de ruşine.

A înţeles că pachetul din care mîncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul... El a împărţit, plin de bunătate, chiar şi ultima bucăţică pe care o avea, fără să simtă indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cîte ori în viaţă am mîncat biscuiţii altcuiva? Ar fi mai bine ca, înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alţii, să privim cu atenţie în jur... şi mai ales în sufletul nostru!

Să dai cînd poţi, fără să aştepţi nimic în schimb, nici măcar un „mulţumesc”, şi să nu regreţi că ai dat!
Cui dai? Cui are voie...
Cît dai? Totdeauna mai mult decît ai primit!

Broderia lui Dumnezeu

Cînd eram mic, mama obişnuia să coasă mult. Eu mă aşezam lîngă ea şi o întrebam ce face. Ea îmi răspundea că brodează.
Observam ce făcea mama dintr-o poziţie mai joasă decît a ei pe scaun, aşa că mereu mă plîngeam, zicîndu-i că din punctul meu de vedere ce făcea ea mi se părea foarte încîlcit.
Îmi zîmbea, privea spre mine şi îmi zicea cu blîndeţe: „Fiule, du-te afară să te joci puţin şi cînd o să termin de brodat, o să te iau în braţe, o să te pun în poală şi o să vezi de la acelaşi nivel cu mine". Mă întrebam de ce folosea unele fire de culoare închisă şi de ce mi se păreau aşa de dezordonate de acolo de unde le vedeam eu. Puţin mai tîrziu, o auzeam pe mama zicînd: „Fiule, vino şi aşează-te la mine în poală".
Urcam imediat şi mă surprindea, şi mă emoţiona cînd vedeam o floare frumoasă sau un asfinţit superb pe ţesătură. Nu-mi venea să cred; de jos se vedea atît de încîlcit.
Atunci mama îmi spunea: „Fiule, de jos se vedea încîlcit şi dezordonat, dar nu-ţi dădeai seama că mai era ceva şi deasupra. Există un desen, eu doar îl brodez. Acum priveşte-l de aici, de unde sunt eu, şi vei afla la ce lucram".
De multe ori, în decursul anilor, am privit Cerul şi mi-am zis: „Tată, ce faci?" El răspunde: „Brodez viaţa ta". Iar eu îi spun: „Dar se vede atît de încîlcit, este dezordine. Firele sînt atît de negre, de ce nu sînt şi mai strălucitoare?" Tatăl mi se părea că îmi zice: „Copile, tu ocupă-te de treaba ta, în timp ce eu o voi rezolva pe a mea şi, într-o zi, o să te aduc în Cer şi o să te pun la mine în poală, ca să vezi ce se întîmplă din poziţia mea. Atunci vei înţelege”...
Mulţumiri Lilianei Bermudez

Un gand!

"Buna dimineata! EU sunt DUMNEZEU! Astazi, Ma voi ingriji de toate problemele tale. Te rog, aminteste-ti ca nu am nevoie de ajutorul tau! Daca cel rau se intampla sa iti trimita o situatie in care sa nu te poti descurca, nu fi ispitit sa o rezolvi tu insuti. Schimba-i adresa si trimite-o la randul tau in cutia de scrisori a Domnului ISUS! Odata ce ai pus problema in cutia LUI, nu te mai gandi la ea si nu fi ispitit sa o iei inapoi. Gandindu-te sau impovarandu-te cu ea, nu-ti va aduce nici o rezolvare! Daca este o situatie pe care esti capabil sa o rezolvi, te rog consulta-Ma in rugaciune ca sa fi sigur ca ai gasit rezolvarea potrivita! Pentru ca EU nu dorm si nici nu atipesc, nu este nevoie ca tu sa nu dormi noaptea. Odihneste-te,copilul Meu! Daca ai nevoie sa Ma contactezi, EU Ma aflu doar la o distanta de rugaciune. Dandu-Mi Mie problema ta, toate lucrurile vor fi bune si vei putea merge mai departe!"

A trai inseamna sa-l respiri pe Dumnezeu!!!!!

Intr-adevar, tu nu-l vezi pe Dumnezeu, nu-l intalnesti pe drum, nu poti sa-i strangi mana. Insa atunci cand cauti adevarul, atunci cand te straduiesti sa promovezi pacea, de fapt tu afirmi ca"Dumnezeu exista".El rasare in tine ca si soarele dimineata;creste in tine ca si samanta in pamant;este langa tine ca o persoana care te iubeste.El este izvorul oricarei vieti, este speranta oricarui om, este speranta oricarei inimi.El este aproape, chiar daca tu nu-l vezi; te asculta, chiar daca tu nu-l auzi; se gandeste la tine chiar daca tu il uiti:pentru ca a trai inseamna sa-l respiri pe Dumnezeu.Vito Morelli

Dragostea!!!!!

1Corinteni 13:1-7

1.Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n'as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zînganitor.

2. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii si n'as avea dragoste, nu sunt nimic.

3. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n'as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.

4. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,

5. nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,

6. nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,

7. acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.

Alegere& Atac

Priveşte bine la ceea ce este viaţa ta şi hotăreşte-te să-i dai valoare. Cele mai triste cuvinte se găsesc pe un mormânt, pe a cărui piatră funerară scrie:” Când a venit timpul să mor, înca nu trăisem”. Este înspăimântător să-ţi asumi riscul încercării lucrurilor noi. Ne gândim : „ Dacă vom cădea?” Şi ce dacă vei cadea? Nu va fi prima ta greşeală. Şi oricât de rea va fi căderea, nu va fi cea mai rea. Un lucru pe care poţi conta este dobândirea înţelepciunii, experienţei şi caracterului. În alte cuvinte, vei deveni mai înţelept şi pentru simplul fapt că ai încercat.
Numai dacă îţi asumi riscul de a începe ceva nou îţi vei descoperi abilităţile cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Drumul spre succes nu este niciodată lipsit de greşeli. Însă nici drumul spre pierzare. Alegerea este a ta!!!!
Vulturii învaţă să zboare când mamele lor îi împing afară din cuib şi peste buza prăpastiei. Îţi poţi imagina „ gândurile” lor în acele momente? „Mama îmi face asta?”
Cu toate acestea, doar cand este împins peste margine, afara din zona sa de confort, descoperă că a fost născut pentru zbor.
Nu renunţa la visul tău , chiar dacă va fi o călătorie plină de surprize. Visul tău va aduce atacuri din diverse părţi, dar nu le permite să te descurajeze. Atacul reprezintă un semn al respectului . Simbolizează faptul că nu ai fost înfrânt!!!

Încrede-te in Mine!!

" Vreau sa-ti calauzesc viata. Stiu calea care ma va glorifica pe Mine si care iti va face tie bine si vreau sa te asez pe ea. Voi face lucrul acesta in primul rand prin calauzirea Mea, asadar linisteste-ti viata si asculta-Mi vocea.

Sunt aici. Te cunosc pe nume si-ti cunosc durerea. Am sa-ti dau tarie dar increde-te in Mine. Sunt atat de multumit de tine! Sunt bucuros ca ai ramas credincios chiar daca viata ti-e grea. Ramai tare! Urmeaza caluzirea Mea si asuma-ti riscul. Incearca noua directie pe care ti-o arat. Accepta aceasta noua provocare. Paseste cu mine spre noi orizonturi.

Faith!!!!

În autobiografia sa Lev Tolstoi ( Trebuie să învăţăm de la ţărani), caută şi el răspuns la problema răului. El a observat că viaţa implică mai multă suferinţă decat plăcere şi mai mult rău decat bine şi ca prin urmare este lipsită de sens. A devenit atât de disperat încât a fost ispitit să se sinucidă. A spus că nu ştie cum ar putea rezista. Dar apoi a ajuns la concluzia: “Stai puţin – majoritatea oamenilor rezistă. Majoritatea oamenilor au o viaţă mai grea decat a mea şi totuşi o găsesc minunată ? Cum pot să faca acest lucru? Nu cu explicaţii ci cu credinta! El învăţat de la ţărani şi a găsit credinţa şi speranţa”

Sunt si azi oameni care nu mai rezitstă şi care se gândesc să pună în practică sinuciderea. Şi dacă vreodată te-ai gândit că aceasta este cea mai bună alternativă pentru a scăpa de evenimentele negative din viaţa ta aş vrea doar să te-ntreb: ai siguranţa ca odată mort vei scăpa de acestea, nu există şansa ca dincolo de viaţă să te confrunţi cu aceeasi situaţie supărătoare? Aici mai ai încă şansa să schimbi ceea ce nu îţi place , după Nu vei ştii dacă o să mai poţi.

Sinucigaşul recunoaşte că nu mai poate Dar refuză să mai fie ajutat!!!

Crezi sau nu Credinţa te poate salva !!!!!! Credinta te goleşte de vinovaţia care te asupreşte, înlocuieşte deznădejdea cu speranţa şi îţi dă o direcţie nouă şi un nou scop.

Despre apreciere

Problema este că nu aprecierea cuiva ne face să ne simţim bine, ci încredinţarea noastră că aceea laudă este autentică. Adevărul este că putem realiza lucruri extraordinare, simţindu-ne în continuare nişte rataţi. Este placut să fii, apreciat, însa în absenţa laudelor oamenilor, sentimentul propriei valori şi răsplătirea noastră trebuie să se bazeze doar pe două lucruri:
1) pe dragostea şi acceptarea necondiţionată a lui Dumnezeu, care a fost dovedită pentru totdeauna pe cruce
2) pe bucuria cunoaşterii faptului ca într-o zi vom auzi : bine rob bun si credincios... ( Matei, 25:21). Azi, Dumnezeu îţi spune: Nu-ţi dispreţui poziţia, talentul sau sarcina încredinţată pentru că nu le poţi avea pe ale alcuiva şi chiar daca le-ai avea, nu vor reuşi să-ţi confere sentimentul împlinirii.

Ştii ceva? Tu ai în tine o insulă a geniului. Dumnezeu a pus în tine un dar. Crede-l. Descopera-l. Pretuieste-l. Ofera-l. Aceasta este trăirea glorioasă.

THINK BIG!!!!

" Sa va explic mai pe larg ce inseamna Think Big:

T=TALENT

Recunoaste si accepta talentele cu care te-a inzestrat Dumnezeu. Toti avem talente. Cultiva aceste talente si pune-le la lucru in carierea pe care ti-o alegi.

T de asemnea inseamna TIMP.

Invata sa apreciezi timpul. Daca stii sa te organizezi, oamenii se pot bizui pe tine. Astfel, dai dovada ca esti demn de increderea lor. Invata sa nu-ti irosesti timpul. Timpul inseamna bani si efort. Unii au darul de a si-l organiza foarte eficient, altii trebuie sa invete.

H= HOPE(SPERANTA)

Nu umbla de colo-colo, asteptand mereu sa se intample cine stie ce catastrofa. Gandeste-te la lucrurile bune care iti stau in fata si nu lasa sa treaca pe langa tine cele neobservate.

H de asemenea= HONESTY(ONESTITATE)

Daca faci un lucru necinstit, va urma inevitabil un al doilea lucru necinstit pe care vei fi nevoit sa-l faci pentru a-l acoperi pe primul si iti vei complica inutil viata. La fel e si cu minciunile. Daca esti insa cinstit, nu va trebui sa iti incarci memoria cu toate minciunile pe care le-ai spus. Cel mai simplu lucru este sa spui adevarul.

I=INSIGHT(PERSPICACITATE)

Asculta-i atent pe oamenii care au fost deja in locul in care vrei sa mergi. Invata din greselile lor in loc sa le repeti. Citeste carti bune, de exemplu Biblia, pentru ca iti deschid perspective noi de intelegere.

N=NICE(AMABILITATE)

Fii amabil cu oamenii, fara deosebire. Daca te porti frumos cu ei si ei se vor purta la fel. Ce te costa sa fii politicos?

K=KNOWLEDGE(STIINTA, CUNOASTERE)

Stiinta este cheia unei vieti independente, este cheia tuturor visurilor, sperantelor si aspiratiilor. Daca detii multe cunostinte, iti semnezi sigur recomandarea pentru succes.

B=BOOKS(CARTI)

Intelectul ni-l dezvoltam citind, gandind, folosindu-ne imaginatia. Cand citesti mintea lucreaza, imbinand literele in cuvinte si asociind cuvintele cu idei.

I=IN-DEPTH LEARNING(INVATARE APROFUNDATA)

Pentru cei care invata sistematic, si nu doar superficial, cunostintele devin o parte din propria fiinta. Ajung sa se inteleaga mai bine pe ei insisi;fiecare cunostinta noua vine sa imbogateasca tezaurul.

G=GOD(DUMNEZEU)

Nu te considera niciodata prea mare pentru Dumnezeu. Nu-L scoate din viata ta!

Obisnuiesc sa le spun tinerilor ca daca isi vor aminti aceste lucruri, daca vor aplica regula THINK BIG, nimeni si nimic nu ii v-a putea impiedica sa aiba succes in orice vor intreprinde."(Ben Carson-Maini inzestrate, pag186-187)

Esti unic!!!!!

"Din vesnicia trecutului pana in vesnicia viitorului n-a existat si nu va exista o persoana identica tie. Si o data ce ajungi sa iti dai seama de dimensiunile incredibile ale uncitatii tale, poti sa pui capat fatalului obicei de a te compara cu alti oameni.

Primul lucru pe care Dumnezeu il spune despre tine este ca esti deosebit! Ai o valoare nepretuita, intrucat te-a facut dupa chipul Sau si esti absolut unic."

eu stiu ca Dumnezeu exista

Indiferent de parerile sau atitudinea celor din jur stiu sigur ca acolo sus in Cer exista cineva cu adevarat preocupat de mine si de viata mea. Dumnezeu nu este asa cum cred unii dezinteresat de ce se intampla pe pamant si nici de viata oamenilor. Eu stiu ca ma iubeste si ca are un plan pentru viata mea si chiar daca eu nu merit iubirea Lui El totusi mi-o ofera. Dumnezeu este atat de aproape de inima mea cat ii dau eu voie si nimic nu ma va smulge din bratele Sale de Tata. Da, El este Taticul meu drag din ceruri care mi-a schimbat viata si a adus atata implinire in ea.Azi nu pot sa imi imaginez viata fara El, Creatorul a tot si toate si totusi Prietenul si Domnul meu. Cand totul pare fara sens si sunt coplesita stiu ca am alungat prezenta Lui din viata mea prin neincredere sau neascultare. Ce frumos ne spune El sa nu ne ingrijoram de nimic ci sa incredintam totul in Mana Sa. Si intra-adevar Dumnezeu poate face orice , dar orice ii ceri cu credinta.Dumnezeu intotdeauna raspunde la rugaciuni, doar raspunsurile sunt diferite. Dumnezeu poate sa iti rapsunda afirmativ, poate sa spuna da dar nu acum, daca nu e momentul potrivit sau poate sa iti dea un rapsuns negativ in cazul in care ceea ce ii ceri nu este bun pentru viata ta. E asa de minunat sa stii ca Dumnezeu nu poate fi ispitit sa faca raul si ca ceea ce se intampla in viata ta este doar spre binele tau. Nu am destule cuvinte de multumire si recunostinta pentru Soarele si Lumina pe care El a adus-o in viata mea. Dumnezeu mi-a restaurat viata, a adus bucurie in ea si a facut atatea minuni in viata mea si a familiei mele. Tot ce acum am sutn darurile Sale si pentru ce voi mai primi din Mana Sa ii aduc multumire. Dovada existentei sale se afla in viata mea, radical transformata. As vrea sa pot sa traiesc in asa fel incat sa ii aduc si eu lui Dumnezeu bucurie si El sa fie mandru de copilul Sau iubit!!!!!

Dumnezeu - Cel ce iubeşte!

Dumnezeu se bucură Nu pentru că toate problemele lumii au găsit un răspuns, nu pentru că toată durerea şi suferinţa oamenilor au încetat, şi nici pentru că s-au convertit mii de oameni, iar acum îl laudă pentru bunătatea Sa. Nu, Dumnezeu se bucură pentru că unul dintre copiii Săi era pierdut, şi a fost găsit:" Tot aşa vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte".
Isus nu şi-a rostit pildele în ideea de a ne învăţa cum să trăim. Scopul lor a fost acela de a ne face să înţelegem mai bine cine este Dumnezeu şi pe cine iubeşte Dumnezeu.
Dacă i-ai întreba pe oameni ce-ar trebui să facă pentru a ajunge în rai, majoritatea şţi vor răspunde : " Să fiu bun." Istorisirile lui Isus arată că nu au dreptate. Tot ce trebuie să faci este să strigi : " Ajutor!" Dumnezeu te primeşte cu bunăvoinţă, trebuie doar să îi deschizi "uşa".

Iartă şi iubeşte!

Fata crescuse în livada de cireşi a unei ferme ceva mai la nord de Taverse City, Michigan. Părinţii ei. oameni de modă veche, au reacţionat destul de agresiv la cercelul pe care şi-l înfipsese în nas, la genul de muzică pe care o asculta şi la fustele cam scurte. Au pedepsit-o de câteva ori, refuzându-i anumite privilegii, făcând-o să fiarbă de furie. " Te urăsc!", i-a strigat odată tatălui ei în urma unei discuţii aprinse pe când trântea uşa de la cameră, apoi şi-a pus în aplicare planul pe care îl repetase în gând de zeci de ori. A fugit acasă.
Trecuse prin Detroit o singură dată în viaţa. cu ocazia unei excursii organizate de tineretul bisericii la meciul celor de la Tigers. Întrucât ziarele din Traverse City aveau grijă să zugrăvească în cele mai sumbre culori bandele, drogurile şi violenţele din zona urbană a oraşului Detroit, a socotit că acesta va fi ultimul loc în care părinţii or s-o caute. California poate sau Florida, însă nicidecum Detroit.
A doua zi i-a ieşit în cale un bărbat la volanul celei mai grozave maşini din câte văzuse. Acesta a luat-o în maşină, i-a făcut cinste cu un prânz delicios şi i-a oferit găzduire. Apoi i-a dat nişte pastile care au făcut-o să se simtă mai bine ca oricând. Avusese dreptate, a conchis ea: părinţii o privaseră de toată distracţia.
Traiul cel bun a continuat o lună, două, un an întreg. Omul cu maşina grozavă-căruia îi spunea "Şefu"- a învăţat-o câteva lucruri plăcute bărbaţilor. Dat fiind că era minoră, bărbaţii se arătau dispuşi să plătească în plus pentru ea. Locuia în apartamentul luxos de pe acoperiş şi putea să apeleze la room service ori de câte ori poftea. Îşi amintea, din când în când, de ai săi, însă viaţa lor i se părea acum atât de plictisitoare şi provincială încât nu-şi putea închipui cum de-şi petrecuse toată viaţa într-un asemenea loc.
A neliniştit-o puţin fotografia de pe cutiile de lapte sub care stătea scris : " Aţi întâlnit acest copil?" Însă părul ei devenise, între timp blond, şi nimeni n-ar mai fi confundat-o cu un copil, aşa machiată cum era şi cu toate bijuteriile acelea care-i găureau corpul. Dincolo de asta, majoritatea prietenilor săi erau fugiţi de acasă şi nu era nimeni în Detroit care să o toarne.
Peste un an, au apărut primele semne ale unei palori bolnăvicioase, iar faptul că şefu' devenise atât de rău a mirat-o peste măsură. " În ziua de azi, nu ne putem face de cap", a mârâit el, apoi, până să se dezmeticească , a azvârlit-o în stradă, lăsând-o de izbelişte, fără un ban în buzunar. Cu toate că încă mai găsea clienţi de vreo două ori pe noapte, puţinul astfel câştigat era menit să-i întreţină dependenţa. Iarna a găsit-o dormind pe grătarele de metal din spatele magazinelor universale. "Dormind" e doar un fel de a spune- pe timpul nopţii, în zona urbană a oraşului Detroit, o adolescentă trebuie să-şi păstreze simţurile treze. În jurul ochiilor i se săpaseră cercăne adânci. Tusea i se agravase.
Într-una din nopţi, pe când ciulea urechile la zgomotul paşilor, a înţeles deodată că trăia o altă viaţă. Femeia de lume care se credea dispăruse cu totul. Nu mai era decât o fetiţă pierdută în hăţişul unui oraş rece şi înfrioşător. A năpădit-o, atunci un plânset înfundat. N-avea nimic şi îi era foame. Simţea nevoia unei doze. Ghemuindu-şi picioarele sub trup, dârdăia acoperită cu ziarele pe care le îngrămădise peste haină. Un resort ascuns al memoriei i-a readus aminte o singură imagine: luna mai în Traverse City, perioada în care înfloresc un milion de cireşi, alergând alături de câinele ei, un golden retriever, după o minge de tenis, printre şirurile nesfârşite de pomi în floare.
Doamne de ce am plecat?, a rostit în gândul ei, simţindu-şi inima sfâşiată de durere. Câinele meu mânâncă mai bine decât mine. Printre suspine, a înţeles într-o stăfulgerare că nu-şi doreşte nimic mai mult decât să se întoarcă acasă.
De trei ori a sunat şi de fiecare dată a răspuns robotul. A închis de doua ori fără să lase vreun mesaj, însă a treia oară a spus: "Tati, mami, sunt eu. Mă gândeam să vin acasă, dacă se poate. Am să iau un autobuz spre voi, care va ajunge mâine, pe la miezul nopţii. Dacă n-o să fiţi acolo, atunci îmi văd de drum spre Canada."
Călătoria dintre Detriot şi Traverse City, cu toate opririle, ţine aproximativ şapte ore, vreme în care a început să-şi dea seama de neajunsurile planului pe care şi-l făcuse. Şi dacă pătinţii ei plecaseră din oraş şi nu ascultaseră mesajul? N-ar fi trebuit, oare să mai aştepte o zi sau două până va fi reuşit să-i prindă? Şi chiar dacă erau acasă, îşi închipuiseră, probabil, că murise de mult. S-ar fi cuvenit să le lase un timp să îşi revină din şoc.
Gândurile îi fugeau când la toate aceste îngrijorări, când la discursul pe care se pregătea să- rostească în faţa tatălui ei : " Tată, îmi pare rău. Ştiu c-am greşit. Nu e vina ta; vinovată sunt doar eu. Tată poţi să mă ierţi?" Îşi repeta cuvintele întruna, gâtuită de emoţie fie şi numai închipuindu-şi cum aveau să se petreacă lucrurile. Nu-şi mai ceruse de ani întregi iertare de la cineva.
Autobuzul înainta cu farurile aprinse încă de la Bay City. Fulgi de zăpadă minusculi se aşterneau pe şoseaua uzată de trecerea miilor de cauciucuri, iar din asfalt se ridicau aburi. Uitase cât de întunecată putea fi noapte pe-aici. Nălica unei căprioare a săgetat de-a curmezişul străzii, iar autobuzul s.a smucit brusc. Din când în când, pe margine câte un panou. Un semn care anunţa câte mile mai sunt de parcurs până la Traverse City. O, Doamne.
Pe când, în sfârşit autobuzul intra în autogară, cu frânele şuierând în semn de protest, şoferul le-a dat ştire călătorilor, la microfon cu o voce cârâită: " Cincisprezece minute, oameni buni. Atâta stăm"Cincisprezece minute care aveau să-i pecetluiască soarta. S-a privit în oglindă, şi-a netezit părul, şi şi-a şters urmele de ruj de pe dinţi. Apoi, uitându-se la petele de tutun îngălbenite pe degete, s-a întrebat dacă părinţii ei le vor observa. Asta, dacă erau acolo.
Coborând, a pătruns în sala de aşteptare, neştiind la ce să se aştepte. Nici una din miile de scene pe care şi le derulase în minte n-ar fi avut cum s-o pregătească pentru ce urma. În sala de aşteptare cu pereţi de beton şi scaune de plastic a autogării din Traverse City, Michigan, o aşteptau patruzeci de fraţi şi de surori, mătuşi, unchi şi verişori, o bunică şi o străbunică, pe deasupra. Purtau cu toţii pălărioare caraghioase de petrecere şi trompeţele zgomotoase, iar pe zidul din spate al sălii stătea lipit un afiş uriaş, scos pe calculator, pe care scria: "Bine ai venit acasa"!
Iar din mulţimea celor care veniseră să o întâpine a ieşit, apoi, tatăl ei. Cu privirea înceţoşată de lacrimile scurse pe obraji asemenea unor şiroaie fierbinţi de argint viu, a dat să-şi rostească discursul învăţat de pe rost: " Tată, îmi pare rău. Ştiu..."
El însă, a oprit-o. " Nu vorbi copilă. N-avem timp de asta. Nu e timp pentru scuze. Ai să întârzii la petrecere. Am pregătit pentru tine un banchet acasă".
- tulburatoarele descoperiri ale Harului pag 39-42

Sunt ucenic a lui Hristos

" Zarul a fost aruncat. Am trecut de partea cealalta a liniei. Decizia a fost luata-sunt ucenic a lui Hristos. Nu voi privi in urma, nu voi renunta, nu voi incetini ritmul, nu ma voi da la o parte nici nu voi sta pe loc. Trecutul meu este rascumparat, prezentul meu are acum inteles, iar viitorul imi este asigurat. Am terminat-o cu viata decazuta, cu umblarea prin vedere, cu genunchii sensibili, cu visele lispsite de culoare, cu viziunile incalcite, cu vorbirea lumeasca, cu daruirea ieftina, cu scopurile pitice. Nu mai am nevoie de pre-eminenta, de pozitie, de promovari, de aplauze sau de popularitate. Nu mai trebuie sa am dreptate, sa fiu primul, sa fiu in top, sa fiu recunocut, laudat, privit sau rasplatit. Acum traiesc prin credinta, depind de prezenta Lui, pasesc cu rabdare, sutn ridicat prin rugaciune si lucrez cu putere."

INVATA-MA

" Invata-ma sa simt ca Tu esti mereu aproape;
Invata-ma luptele din sufletul meu sa le-ndur-
Sa-mi stapanesc indoiala ce se-nfiripa, rebelul suspin;
Invata-ma sa am rabdare pentru rugaciunea la care nu am inca raspuns."

Care este menirea omului şi ce este el?

În primul rând omul este o făptură creată de Dumnezeu : " Domnul a făcut pe om din ţărâna pământului i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut asfel un suflet viu"( Genesa 2:7).

Oamenii sunt imagini/asemănări finite ale Dumnezeului infinit: " Apoi Dumnezeu a zis: să facem un om după chipul şi asemănarea Noastră" (Genesa 1:26). Parafrazând omul este o opera semnată de Dumnezeu, o fiinta care Îi aparţine, si care oglindeşte slava lui Dumnezeu.

Noi oamenii suntem centrul dragostei Lui şi cele mai de preţ creaturi ale Sale: "Prin voia Lui, El ne-a născut ca să fim prin Cuvântul adevărului un prim rod între creaturile Lui". ( Iacov 1:18).

Dumnezeu nu a fost nevoit să te creeze, a vrut să te facă pe tine ca să -şi exprime dragostea Sa: " El predestinase deja că prin Isus Cristos se va aduce la Sine ca fii-aceasta a fost plăcerea şi voia Lui" ( Efeseni 1:4).

Eşti ceea ce eşti pentru un scop

Faci parte dintr-un plan complicat

Eşti o creaţie preţioasă şi cu totul unic,

Bărbat sau femeie -aparţinând lui Dumnezeu.

Arăţi aşa cum eşti pentru un scop

Dumnezeul nostru nu a făcut nici o greşeală.

El te-a modelat în pântecele mamei tale,

Şi eşti exact cum a vrut El să te facă.

Părinţii pe care i-ai avut au fost cei pe care El i-a ales,

Şi indiferent care sunt sentimentele tale,

Ei au fost creaţi special, cu planul lui Dumnezeu în minte,

Şi poartă pecetea Stăpânului.

Ştiu că trauma ce-ai suferit-o nu a fost uşoară,

Chiar şi Dumnezeu a plâns că te-a durut atât,

Dar a fost îngăduită ca să-ţi modeleze inima

Astfel încât să semeni tot mai mult cu El.

Eşti ceea ce eşti pentru un scop,

Ai fost modelat de nuiaua Stăpânului.

Eşti ceea ce eşti, preiubitule

Pentru că există Dumnezeu!

Russell Kelfer

Opriţi-vă!!!!

De multe ori poate strigam la Dumnezeu dupa ajutor iar în clipa următoare începem să ne temem, să fim necredincioşi, să dăm vina pe oameni si pe circumstanţe, să le reproşăm acestora că ne aflăm în situaţia respectivă.
Câteodată nu trebuie să facem nimic decât să ne oprim din drumul nostru obşnuit şi să privim cum Dumnezeu lucrează în vieţile noastre. Să-I incredinţăm lui Dumnezeu problema noastra şi să stăm liniştiţi, să aşteptăm ajutorul Său pentru că El se va lupta pentru noi.

Dacă nu arăţi milă, viaţa devine un cerc al resentimentelor şi răzbunărilor. Însă umblând în iubire vei exprima Libertatea!

Resentimentul nu poate locui într-o inimă iubitoare. Înainte de a putea intra resentimentul, trebuie să plece dragostea, dupa aceea nemulţumirea preia controlul. Sufletul nemulţumit va alcătui o listă cu lucruri care îl supără şi apoi va veghea asupra lui însuşi ca o ursoaică asupra puilor ei.
Omul care îşi fixează ca ţintă voia lui Dumnezeu va atinge aceea ţintă nu prin autoapărare, ci prin lepădare de sine. Atunci, indiferent cum va fi tratat de semenii săi, el va rămâne complet liniştit.
Cristos ne-a dat un exemplu, El nu a avut nici un resentiment faţă de nici un om, El nu a purtat pică nici unui om, nu a avut resentimente faţă de nimeni.

Doar necredinţa ta te va impiedeca să faci si să devii ceea ce a intenţionat Dumnezeu să faci şi să devii!!

Fii mai puternic decât greşeala pe care ai făcut-o. Recunoaşte, cere-ţi iertare şi plănuieşte să eviţi repetarea ei. Nu lăsa opiniile altor oameni să te oprească să trăieşti o viaţă cinstită şi să te îndepărtezi de obiectivele tale. Ideile şi motivele tale să fie cele care îţi coordonează acţiunile. Accepta-ţi propira valoare şi înţelege că nu-ţi poţi baza viaţa pe standardele pe care alţii şi le-au stabilit pentru ei înşişi.

Daca vei fi tratat rău , ce ar trebui să faci? Urmează următorii paşi:

1. Confruntă - există momente, locuri şi modalităţi adecvate de a face acest lucru. Înainte de a trece la acţiune, roaga-te şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi călăuzească gândurile şi cuvintele. Apoi mărturiseşte aceste lucruri care te apasă pe un ton calm lipsit de accente critice. După lasă totul în seama lui Dumnezeu.
2. Eliberează - nu numai că Dumnezeu ne cere să ne iertăm unii pe alţii, dar totodată ne dă şi harul de a face asta chiar dacă o persoană iese de sub pedeapsa ta, nu înseamnă că a ieşit de sub a lui Dumnezeu.( pedeapsa amânată nu este o pedeapsă anulată)
3. Aminteste-ţi - frecvenţa cu care te iartă Dumnezeu, Pavel a scris : " Iertaţi... precum v-a iertat şi Domnul". Aminteţte-ţi preţul plătit de Isus pentru păcatele tale.
4. Roagă-te - pentru ofensator. A ierta însemnă a refuza să-i permiţi celuilalt ce te-a rănit să mai facă acest lucru. Matei 5:44 " rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.