Ultimul biscuit

Într-un aeroport stătea o tînără care urma să facă o călătorie mai lungă. Şi-a cumpărat de acolo o carte ca să treacă mai repede timpul şi un pachet de biscuiţi.

S-a aşezat pe un scaun, şi-a pus bagajele lîngă el şi s-a apucat să citească. La un moment dat s-a întors să ia un biscuit din pachetul de lîngă ea. A observat cu surprindere că la mică distanţă era aşezat un domn care citea un ziar şi care, fără să-i ceară permisiunea, a început să ia şi el din pachetul de biscuiţi.

Cu toate că s-a simţit indignată, politeţea a împiedicat-o să îi reproşeze că are un comportament nepotrivit. Dar, pe măsură ce ea lua cîte un biscuit, lua şi el unul, şi asta a făcut ca pînă la urmă tînăra să devină foarte nemulţumită.

Cînd a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a întrebat, plină de resentimente: „Oare îndrăzneşte să mi-l ia şi pe ultimul?”

Bărbatul a luat într-adevăr ultimul biscuit, l-a rupt în două şi i-a oferit, zîmbind cald, o jumătate. Simţind că el a depăşit limita bunului simţ, tînăra s-a ridicat furioasă şi s-a îndreptat spre un alt colţ al sălii de aşteptare.

A deschis geanta ca să pună înăuntru cartea şi..., spre marea ei surprindere, a văzut înăuntru pachetul de biscuiţi pe care îl cumpărase. În acel moment a copleşit-o un sentiment de ruşine.

A înţeles că pachetul din care mîncase nu era al ei, ci al bărbatului care citea ziarul... El a împărţit, plin de bunătate, chiar şi ultima bucăţică pe care o avea, fără să simtă indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cîte ori în viaţă am mîncat biscuiţii altcuiva? Ar fi mai bine ca, înainte să ne grăbim să-i judecăm pe alţii, să privim cu atenţie în jur... şi mai ales în sufletul nostru!

Să dai cînd poţi, fără să aştepţi nimic în schimb, nici măcar un „mulţumesc”, şi să nu regreţi că ai dat!
Cui dai? Cui are voie...
Cît dai? Totdeauna mai mult decît ai primit!