Cînd eram mic, mama obişnuia să coasă mult. Eu mă aşezam lîngă ea şi o întrebam ce face. Ea îmi răspundea că brodează.
Observam ce făcea mama dintr-o poziţie mai joasă decît a ei pe scaun, aşa că mereu mă plîngeam, zicîndu-i că din punctul meu de vedere ce făcea ea mi se părea foarte încîlcit.
Îmi zîmbea, privea spre mine şi îmi zicea cu blîndeţe: „Fiule, du-te afară să te joci puţin şi cînd o să termin de brodat, o să te iau în braţe, o să te pun în poală şi o să vezi de la acelaşi nivel cu mine". Mă întrebam de ce folosea unele fire de culoare închisă şi de ce mi se păreau aşa de dezordonate de acolo de unde le vedeam eu. Puţin mai tîrziu, o auzeam pe mama zicînd: „Fiule, vino şi aşează-te la mine în poală".
Urcam imediat şi mă surprindea, şi mă emoţiona cînd vedeam o floare frumoasă sau un asfinţit superb pe ţesătură. Nu-mi venea să cred; de jos se vedea atît de încîlcit.
Atunci mama îmi spunea: „Fiule, de jos se vedea încîlcit şi dezordonat, dar nu-ţi dădeai seama că mai era ceva şi deasupra. Există un desen, eu doar îl brodez. Acum priveşte-l de aici, de unde sunt eu, şi vei afla la ce lucram".
De multe ori, în decursul anilor, am privit Cerul şi mi-am zis: „Tată, ce faci?" El răspunde: „Brodez viaţa ta". Iar eu îi spun: „Dar se vede atît de încîlcit, este dezordine. Firele sînt atît de negre, de ce nu sînt şi mai strălucitoare?" Tatăl mi se părea că îmi zice: „Copile, tu ocupă-te de treaba ta, în timp ce eu o voi rezolva pe a mea şi, într-o zi, o să te aduc în Cer şi o să te pun la mine în poală, ca să vezi ce se întîmplă din poziţia mea. Atunci vei înţelege”...
Mulţumiri Lilianei Bermudez
Observam ce făcea mama dintr-o poziţie mai joasă decît a ei pe scaun, aşa că mereu mă plîngeam, zicîndu-i că din punctul meu de vedere ce făcea ea mi se părea foarte încîlcit.
Îmi zîmbea, privea spre mine şi îmi zicea cu blîndeţe: „Fiule, du-te afară să te joci puţin şi cînd o să termin de brodat, o să te iau în braţe, o să te pun în poală şi o să vezi de la acelaşi nivel cu mine". Mă întrebam de ce folosea unele fire de culoare închisă şi de ce mi se păreau aşa de dezordonate de acolo de unde le vedeam eu. Puţin mai tîrziu, o auzeam pe mama zicînd: „Fiule, vino şi aşează-te la mine în poală".
Urcam imediat şi mă surprindea, şi mă emoţiona cînd vedeam o floare frumoasă sau un asfinţit superb pe ţesătură. Nu-mi venea să cred; de jos se vedea atît de încîlcit.
Atunci mama îmi spunea: „Fiule, de jos se vedea încîlcit şi dezordonat, dar nu-ţi dădeai seama că mai era ceva şi deasupra. Există un desen, eu doar îl brodez. Acum priveşte-l de aici, de unde sunt eu, şi vei afla la ce lucram".
De multe ori, în decursul anilor, am privit Cerul şi mi-am zis: „Tată, ce faci?" El răspunde: „Brodez viaţa ta". Iar eu îi spun: „Dar se vede atît de încîlcit, este dezordine. Firele sînt atît de negre, de ce nu sînt şi mai strălucitoare?" Tatăl mi se părea că îmi zice: „Copile, tu ocupă-te de treaba ta, în timp ce eu o voi rezolva pe a mea şi, într-o zi, o să te aduc în Cer şi o să te pun la mine în poală, ca să vezi ce se întîmplă din poziţia mea. Atunci vei înţelege”...
Mulţumiri Lilianei Bermudez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu