Aceasta este povestea istorisită de un soldat care s-a putut întoarce acasă după ce a luptat în războiul din Vietnam. Vorbea la telefon cu părinţii lui din San Francisco.
- Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă rog ceva: voi veni cu un prieten care mi-ar plăcea să rămînă la noi.
- Bineînţeles. Ne-ar face plăcere să-l cunoaştem.
- Dar trebuie să ştiţi ceva... El a fost rănit în război. A călcat pe o mină şi a pierdut un picior şi o mînă. Nu are unde să meargă şi vreau să locuiască împreună cu noi.
- Îmi pare rău, fiule, să aud aşa ceva. Poate reuşim să găsim un loc unde să poată rămîne.
- Nu, mamă, tată, eu vreau să stea la noi.
- Fiule, i-a zis tatăl, nu ştii ce ne ceri. Cineva atît de limitat din punct de vedere fizic poate fi o adevărată povară pentru noi. Avem vieţile noastre de trăit şi nu putem accepta în familia noastră pe cineva aflat în această stare. Eu cred că ar trebui să te întorci acasă şi să uiţi de omul acesta. Va găsi el un mod de viaţă de unul singur.
În acel moment, tînărul a închis telefonul. De atunci, părinţii nu au mai auzit de el. Cîteva zile mai tîrziu au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise pentru că a căzut de pe o clădire, aşa li s-a spus. Poliţia credea că era vorba de o sinucidere. Părinţii, distruşi de veste, au zburat la San Francisco şi au fost duşi la morga oraşului pentru a-l identifica pe fiul lor. L-au recunoscut, dar spre disperarea lor, au descoperit ceva ce nu ştiau, fiul lor avea doar o mînă şi un picior.
Părinţii din această povestire sînt ca mulţi dintre noi. Găsim că este foarte simplu să-i iubim pe oamenii frumoşi pe dinafară sau pe cei simpatici, şi nu ne plac cei care ne fac să simţim un anumit disconfort sau ne fac să ne simţim incomod. Preferăm să stăm departe de persoanele care nu sînt foarte prezentabile sau frumoase şi inteligente ca noi.
Din fericire, există cineva care nu ne tratează în felul acesta. Cineva care ne iubeşte foarte mult, care totdeauna ne va primi în familia sa, indiferent de stadiul de degradare fizică sau mentală în care ne aflăm. În această seară, înainte de a te duce la culcare, spune o rugăciune lui Dumnezeu pentru ca El să-ţi dea forţa să poţi accepta pe fiecare aşa cum este şi să te ajute să fii mai înţelegător cu aceste persoane care sînt altfel decît noi.
luni, 31 martie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu