Vremea trece și viața se rafinează, devenind din ce în ce mai bună, precum vinul:)) Ador perioadele tulburi ale vieții, atunci când dispar discrețiile și curtoaziile și realizez cu câți ciupalaci ipocriți o dau în gregarități, în special cu câini de pază care au luat locul păstorilor si pe care, fără urma de disimulare îi consider extrem de perfizi... !!!! Îmi displac sectarii pocăiți, cei cu iz de "oaie înjunghiată". Păcat că nu suntem deștepti când trebuie... și nu știu zău cum am făcut atâtea nefăcute și am ajuns să mă învârt în cercul șmecherilor cu inimi reci de creștini fierbinți. Cârâie în sus și în jos și se cred cei mai credincioși. Astora le zic atât: Marș!! Mergeți la slăvit în cor, cântați solo și citiți ce vreți și nu mai spuneți că mai buni ca voi alții nu sunt! Cu oamëni de aștia mi-e greu să îmi împart timpul, aerul și "drumul". Stau pe norii mei și-n mall și pe stradă.. pretutindeni... sunt ca microbii:))) Oricum, decât în vârf ca ei, mai bine coadă :)) Trist e că nu suntem "frei herr" ci fraieri)) ce ascultăm de tartori..:)))
