Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

De ceva zile mă perind printre copii şi îmi place să îi privesc. Sunt atât de vulnerabili şi în acelaşi timp atât de energici! Atât de inofensivi şi atât de visători! Atât de mici şi cu un suflet atât de mare !!! Atât de frumoşi, încât ar fi păcat să nu vă împărtăşesc ce am citit într-un ghid despre ceea ce învaţă copiii de la noi, cei mai mari, mai puternici, mai sedentari, mai deznădăjduiţi şi împietriţi sufleteşte…. Din fericire mulţi dintre noi încă suntem copiii !!!!!!!! Nu o dăm în mintea copiilor, ci doar aş vrea să citiţi cele de mai jos, pentru a descoperi ce poate fi în mintea şi sufletul celor mici, atunci când privesc ceea ce facem.

Dacă trăiesc în critică şi cicăleala, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un tel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţa şi consideraţie, copiii învaţă respectul.

Miracolul iubirii :) !!!

Uneori nu există cuvinte pentru a descrie dragostea. Pentru mine dragostea e ceea ce ţine lumea „Dumnezeu e dragoste”. Cu toţii nădăjduim să trăim frumos şi în dragoste cu semenii noştri şi mai ales cu iubiţii sufletului nostru. De câte ori îmi privesc soţul mi se umple sufletul de bucurie. Mă minunez că Dumnezeu m-a învrednicit să trăiesc iubirea şi nu doar să o definesc. În toată perioada logodnei am gustat încet bucurii care mi-au înseninat existenţa, dar cea mai mare bucurie a fost ziua căsătoriei. O zi plină de iubire, fericire şi împlinire. Simţeam că pentru o zi Raiul s-a deschis ca să ne curprindă. O zi în care Cel de Sus ne-a întâmpinat în marea familie creştină. Zilele alături de minunatul meu iubit au fost şi sunt magice. E un miracol să ai mereu inima ocupată de iubire şi să fii iubit. Ce frumos e să pui inima să iubeşti şi iubirea să prindă viaţă. Îmi doresc cât mai repede o iubire umblătoare, care să aibă zâmbetul năstruşnic al soţului meu, picioruşele pufoase şi ochişori radianţi. Sper ca veşnicia să mă prindă în braţele soţului meu cu chip frumos şi suflet curat!!!!