Decembrie, luni!!

Oricine poate avea timp liber, dar nu oricine poate avea distracţie. Nu credeam că o seară de luni, pe timpul iernii, poate fi atât de fabuloasă!

Iarna o simt hipotermic și o trăiesc letargic. Și fiindcă lumina se transformă mai repede în întuneric rămân mai mult timp atașată fanteziei decât realității. Frigul iernii uneori îmi paralizează imaginația și mă face să fiu mai înfometată:)) Epic si delirant ronțăiam biscuiți și tastam în ziua a zecea a lunii decembrie. Mă uitam cum fărmiturile se așterneau ca zăpada pe tastatură și cum degetele alunecau pe claviatură ca săniuța pe pârtie.

După devorarea celor mai buni și mai puțini biscuiți ambalați în cel mai frumos material biodegradabil, o aud pe Rihanna glăsuind despre diamante:))) Vocea ca vocea, dar versurile sunt de-a dreptul "impertinente". Să cânți despre diamante si ecstasy în același timp? Cert e că dă bine ca "ringtone". După vocea negresei, aud vocea hărăzitului Șobo:), un alt personaj muzical ce cântă despre cu totul alte bijuterii. Mă invită telefonic la o ieșire de grup pe bulevardul pavat cu minunații biscuiți havanieni. Scopul întâlnirii: cel al celebrării Pișpiricului de grup. Nu puteam rata sărbătorirea micului zmeu Shoru, așa că hotărâi să părăsesc bârlogul și să mă las racolată, împreună cu o bună prietenă Lavi, de către charismaticul Șobo, care avea să ne conducă la marele chef. Descrierea locului de benchetuit părea de vis. Vizualizam mental: ceaunul cu friptură, vinul cald și turta dulce. Mai rămânea doar să se întregească grupul și să ne petrecem. Mai repede a înghețat iadul până au ajuns și cei din urmă amici.  Dintr-o scurtă scanare vizuală observai că aceștia din urmă erau  echipați cu pufoaică de pinguin, mănuși și pantaloni impermeabili, ghete antiînzăpezire și căciuli de munte. După un "de ce" nefinalizat un bulgăre de zăpadă îmi acroșă fața. Era cacealma... fuseserăm păcălite!!!! Printre luminițe, boscheți și havaniene eram împroșcate cu omăt. Nici o șansă să ne ferim de vreun bulgăre... trăgeau la noi ca fierul la magnet:)))De câte ori am luat zăpadă, nu mai retin, știu doar că bulevardul a fost deszăpezit de către prietenii noștri cu noi, amărâtele. Spre surprinderea mea, trecătorii mijeau ochii, se amuzau și apoi aplicau:))) Așa m-am aliat cu doi necunoscuți în dorința de a-l bulgări pe Pișpiricul, dar fără succes, fiindcă așa zisul ajutor fratern s-a dovedit a fi un sprijin al masculinității. Așa trefelită prin zăpadă nu am fost nicicând. După ce te vezi așa, începi să te obișnuiești cu albul, însă vroiam să îl văd "înălbit" și pe capo di tutii capi: guzganul Boka. Cu un sprint asemenea lui Bolt, era aproape imposibil să îl bulgărești. Așadar trebuia fentat și apoi faultat. Și așa a fost. Înghesuit a fost de toți și bulgărit în parte de fiecare:)) Ulterior și-a luat revanșa:))) 

A fost cea mai cruntă bulgăreală din ultimii 12 ani!!!. Și la anul de zăpadă va fi, iar noi vrednici de a  ne bulgări, pe bulevard ne veți găsi:)))))!!!