Staretul Tadei de la Vitovnita - partea 3/6

... sunt momente în care vă simţiţi acaparaţi de gîndurile negative, neputinţă, slăbiciune, nonsens şi lipsa de vitalitate. azi a fost una dintre acele zile când bombardată de aceste simtăminte autodistrugătoare am întâlnit un altul ca şi mine, ce umbla pe nisipuri mişcătoare...

sper ca vizionarea acestei inregistrari sa fie un bun sfetnic pentru noi toti!

RUN FOR YOUR LIFE (Fugi pentru viata ta) - Carter Conlon (subtitrare rom...

... show me your money..

... un copiluţ pricăjit şi mititel, cu hainele murdare şi faţa chinuită de foame mă întrerupe pentru o clipă din "binecuvântările" non-verbale pe care i le dedicam colegului de servici...... mă uit la el şi răspund-..am ajuns ca tine.. la fel de singura prin gara de nord, fără pounds la mine .. probabil ceva mărunţis ...il vrei? vâr mana în buzunar şi îi intind 3 bănuţi... îl privesc încet cum se strecoară prin gara să mai facă rost de parale... cu ochii cuprinşi de tristeţe, opreşte un tânăr- pentru a-i cere bani.. tânărul e unul din aceia pe care ii bifezi la rubrica "hottie boys" dar nu impasibil şi indiferent că altfel "is a cocalar-ul" ... acesta îi zâmbi copilului şi îi trecu mâna prin părul cârlionţat .... apoi plecă.... fusese un gest de afecţiune spontan şi deloc fake........ aşa deep şi sincer...iar privirea mi se ţintui pe chipeşul tanar, care cu paşi repezi se îndrepta în direcţia din care îl scurtam cu privirea..... pe când să ne interesectăm şi să îi rânjesc ca o iapă.. numai ce aud din partea dreapta... do you speak english? .... mecanic răspund... yes,!!! mă îndrept către tânărul englez tătă un zâmbet... menţionez că vorbitorii de limbă engleză sunt pentru mine minţi sclipitoare... îmi zice omul nişte vorbe pe engleză.. îi aflu păsul.. încerc să îl ajut şi.. iacă-tă ca mi se scufundă corabiile când dau să îi zic englezului că biletul costa 5.8 lei.. îi zic pe englezeşte asta pricepe turceşte.. o iau iar pe româneşte.. si apoi pe englezeşte... gesticulez .. mă agit .. şi într-un final îi zic : show me your money!!!!!!!!! and we'll hand here... tătă crispată, contractată şi iritată mai să îl gâtuiesc pe turcul ăsta englezit... speriat şi el de reacţia mea îmi întinde portofelul...iau banii îi plătesc biletul... şi după.. îmi interceptez numele..nu nuuuuuuuuuuu nightmare!! prin staţia de informare a călătorilor cfr.....

culmea nu? fac şi eu o fapta bună, ajut pe unul fără să trâmbiţez si iacă că tot nu scăpai să nu fiu luată în vizor.. ai de mine ce noroc chior:)))....

dinţisorul de lapte called misionarul:))

... dacă ţi-ai pierdut simţul umorului, atunci îi musai să dai repede o raită pe la fraţii baptişti... îţi recomand să treci pe la ei când au în program ceva show-uri de pionierat,,, sau vorba lor de misiune...

…..se face că într-o vară vreo doi nu prea au avut ce învârti şi au ţinut cu tot dinadinsul să îi facă oameni pe sărăcuţii din Moldova... si-or zis ei aşa că they'll do the sacrifice to find paradise:)).... şi uite aşa dădură în prima fază de paradisul din Sculeni..... pânâ şi numele e la fel de înălţător ca idealul lor...

...... s'or gândit ei aşa ….că până să lucreze la "sufletele sculenilor" ar fi bine să le "aranjeze dinţii" înainte.......şi pe când unul îl freza pe un biet sculean, un altul îi vorbea despre viaţa de dincolo.... unul îl seda cu anestezic, altul îl mustra : ai dres, ai făcut dar există o răscumpărare…… mă gândesc prin ce o fi trecut sculeanul … ăla cu freza deasupra gâtului, unul cu Biblia în faţa ochilor… îs convinsă însă că s-o ridicat alt om de acolo…. acum avea şi el ceva frezat, plombat sau lipsă….şi mai ales o înţeles pentru prima oară că dracul nu ţine în mână o furcă ci o freză…. şi că uneori se mai aliază şi cu oamenii de bine ca să aducă transformări substanţiale în vieţile celor cu dureri.. ..

…. Pe ăştia cu misiunea nu i-am înţeles niciodată… numai la mii de kilometrii tre să se ducă să devina “ transformers” pentru alţii… să-i lăsăm să trăiască în veşnica lor prostie.. numai că misiunea nu înseamnă să te duci să îl slugăreşti pe altul până vede ce vrei tu şi pe urmă să-îi zici : “frăţioare de amu –nainte te port în rugăciune şi acu tye-tye că .. că tre să plec să mă înfrăţesc şi cu alţii…

p.s. i really receptived to get some advice from you guys..:)) maybe one day we'll meet at the dentist or who knows:))

Crack pe "orizontala'

Aventurile pitipoancei mele de birou sunt nenumărate ..si mai ales...nemaiîntâlnite...

......pitzy a deschis usa amintirilor ei ... la un pahar de tărie vişinie. ......

într-o zi de toamnă, când cei intrati sub incidenta "legii pe orizontală" sunt comemoraţi de 1 noiembrie la unii creştini....la alţii atunci când îşi mai aduc aminte....pitzy dădu glas durerii care o măcina de vreo câteva zile: nu ştia ce floare să-i ducă în dar bunicii cu sufletul aflat la subsol,de vreo 2 ani.. jerbă sau crizantemă.... oricum important e că in data de 1 musai căsuţa a la "flintstones" a buncii sale trebuia odorizată cu un parfum de floare...

...făcând o recapitualre a florilor care se depun de obicei pe aceste căsuţe de marmură, ciment sau ţărână...de la crizanteme, ...... ajunsei cu pity si pe la frezii... si ooopsss.... de aici incepe totul...

.....o frezie poate fi un cuvânt care te duce cu gândul la lumea "frumoşilor adormiţi din ţinţirim" şi la întreg câmpul lexical asociat acestui univers "animat". .. şi uite cum o frezie te poate duce cu gândul şi la formol...

....uneori excesul poate fi dăunător dar lipsa always va fi dăunătoare!!! şi lipsa de formol poate fi de-a dreptul vătămătoare si poate cauza adevărate "băi de sânge".

... de atâtea jale şi atâta suflu in ceafa rece.... pe când popa ... preciza care va fi adresa de domiciliu a bunei lu"pitzy) în păşunile veşnic verzi...se pare că răposatei nu îi conveni acest ultim aspect, cu lipsa de aer adaptându-se de 2 zile, făcu un "crack".... adică plesni pe de-a-ntregul din toate crismasele şi încheieturile feţei... aşa de tare încât cei prezenţi îşi ziseră indignaţi "nu o învăţat a muri vreodată .. doar pitzy fără a rămâne consternată sări, nu pentru a-i lua pulsul bunicii sale ci pentru a-i trânti în faţă capacul "pătuţului de lemn de cetină"... reuşind să acopere ultima ruşine a lui grandma.

.....slujba continuă... în timp ce biata soră în Domnul se "îneca" fără ca nimeni să-i mai sară în ajutor..... asta până când ajunsă în faţa casei de veci .. cu o ultimă încercare vru să se împotrivească... "pătuţul de lemn "era prea mare ...şi iarăşi pitzy mai hotărâtă ca oricând să contribuie la stabilirea bunicii sale pe lumea ailaltă făcu rost de un ferestrău şi cu ajutorul unor prieteni ciunti "pătuţul"...... bine ar fi fost să fi cuntit doar "pătuţul"..numai că trimiterea spre alte zări a bunicuţei ....a fost cam paintful.... fiindcă alături de faţă desfigurată.... rămase şi oloagă... de la glezne in jos..

... ...no pitzy..dacă vreodată...se vor găsi ceva oseminte sfinte prin acel cimitir,,, cu siguranţă cele ale buncii tale le vei recunoaşte fiindcă numai tu puteai să o însemnezi aşa pe buna ta....

----years, thoughts....

oh.. so many years.. more than two decades...

24 de ani de experienţă cu gândul... care m-a învârtit printre obsesii, temeri, planuri, iubiri şi rele....

...... mi-a oferit in schimb ceva... acum pare expirat dar e experienta mea: am trăit ceva ce n-a mai trăit nimeni... am fost acolo unde omenirea nu poate vedea....si in nebunia mea am dorit să fiu ce nu există.... m-am oprit atunci când ei... m-au lăsat să cred că sunt doar un muritor.... ----.....trântită la pământ ... mă-ntreb unde sunt oare acele puteri pe care alţii nu le cunosc şi nici nu le-au încercat....decât eu.....nu mai pot face minuni.... şi atunci eram convinsă că .... my presence is magical and addictive...... acum ştiu că voi rămâne de-a pururi interogativă... fiindcă am ceva teatral în mine... de fapt nu e asta... numai că oricât aş încerca a mă deschide.... simt că mă îmbăt mereu cu vină...

.... Dă-mi acum....

Te văd cu braţul plin de flori

La cimitir, adeseori

Dar azi pe mine mă-nfiori

Pornind al lacrimii izvor

Cu a ta mânie......

Dă-mi crinii albi înmiresmaţi

Să-i pun în vaza chinezească

Şi iasomi-adu-mi un braţ

Azi fiinţa-mi să primească

Obolul lor.......

Acest ţepos mănunchi de spini

Pe care azi mi-l dăruieşti

Mai bine -ar fi ca să-l păstrezi

Cândva pentru al meu mormânt

Ca o podoabă......

Căci în mormânt când m-oi găsi

Nu voi simţi nici spini, nici flori

Grăbeşte-te,cât mai e zi

A ta iubire-a-mi dovedi

Astăzi nu mâine----

...somehow.... in some days.. i have a some kind of disguise....but now....i feel ...like you feel when you read these words.

..... yours faithfully,

jeanne

Thankful!!!
Nu uita
niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se adună în ani …
Dar ce e mai important se conservă: forţa şi determinarea ta nu au vârstă.
Spiritul tău e cel care îndepărtează pânzele de paianjen.



Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reuşită e o altă încercare.


Cât timp trăieşti, simte-te vie.
Dacă ţi-e dor de ce făceai, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp …


Mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi.
Nu lăsa să se tocească tăria din tine.
Fă astfel ca în loc de milă, să impui respect.
Când nu mai poţi să alergi, ia-o la trap.
Când nu poţi nici asta, ia-o la pas.
Când nu poţi să mergi, ia bastonul.
ÎNSĂ NU TE OPRI NICIODATĂ.” (Teresa de Calcutta)

Fiscalitate, criză, biruri, taxe și prostia omenească

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.

Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.

„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.

Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.

Zis şi făcut.

Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.

Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.

Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.

Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:

„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump!

Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători.

Înseamnă că lumea o duce bine, are bani.

Ia să măresc eu birurile!”

..... once upon a time ..... a haHahaha sOunD :))

.... A stranger like him beyond the trees, above the clouds, in Cluj he hides...

.... I can't tell what's going on his mind, cause is just a stranger in my life....

..... So...that's true????? the others see you as I do?!
... cause what I found about you is that: when silence is too loud...you shout a hahahha :)))sound all around!!!!!!!!

when you can live forever what do you live for?

.... era o vreme cand puteam rade cu oricine si credeam intr-un fel sau altul ca fiecare si oricine pot fi cineva pentru mine.... ce putea fi atunci atat de special....ce mister... ce timp preafericit.....azi totul plange ....e doar goliciune... .... ma zbat intre trecut si ce va sa vina... nu mai pot crea misterul..... am ramas ...fara de vise........simtaminte ..... fara prezent....... intre mine si ceilalti e uitarea....orice gest si cuvant din partea lor e uitat inainte de a fi simtit...de a ma patrunde.... cum e oare sa rostesti un cuvant frumos...pe care realmente sa il simti?.............in acest gol mare mai razbate o asteptare ... sa te regasesc pe tine! grabeste-te sa vii ... dar cum de ma mai astept sa ma gaseasca cineva cind inca si eu ma mai caut?

time is money?!

... stiti proverbul : daca nu ai un bătrân să îţi cumperi! ... sinceră să fiu nu stiu cât de adâncă şi profundă poate fi zicala asta.. cert e că nu am stat vreodată să îi analizez toate dedesupturile... explicit  îţi recomandă ce si cum ar trebui să faci , iar implicit... concluzia îţi aparţine:)) ....

... cum nu sunt number 1 fan of  old but precious... pitzi-pOaNca cu care îmi împart biroul, munca si cu care imi consum energia, ideile şi nervii :)) este o mare ocrotitoare a tuturor "copilaşiilor" de 70 plus.  ... dar tind să cred că  evenimentele din 27 ianuarie au determinat-o să îngroaşe rândul celor care .. cred că mamaia si tataia de 70 de ani si-au cam trăit traiul si mâncat mălaiul-- si că  .. in timp s-au cam "erodat" şi "deşurubat"

....  un moşulică simpatic cu numele de "Ne... cu.. " .... nu dezvăluim numele din motive de confidenţialitate ... solicită asistenţă sociala la sediul unui ONG ... hei dar acest "NE... cu"..rat septuagenar necăjit, singur şi cu venit mic....  cerea telefonic ...  pe un ton imperativ, servicii sociale, pe baza dreptului său perceput că e neputincios nevoie mare si că tre statul să faca ceva pentru dânsul ..... si da , ...vroia servicii personalizate  .... gen "Dansează pentru mine că de nu prind streangul de tine".........  da, da cineva trebuia să îi prezinte cazul pe ritmuri latine, pop dance...  si ce se mai poarta pe la Stefan Bănică prin emisiune...  dar nu oricine putea să facă acest lucru decat marele boss al ONG-ului .. fiindca asa dorea bietul tataie...  dar totuşi a trebuit in cele din urma să accepte preluarea cazului său de catre altcineva, mai iniţiat in "unduiri "melodioase".... si uite asa pitzy "oblăduitoarea " celor care au luat radarul de vârstă... s-a angajat în ajutorarea vârstnicului nostru

... si s-a dus ea să aibă un small -talk cu mosulică ... si mare i-a fost surprinderea să constate că bietul bătrănel  era tare singur si necajit.... in mica vizuină sărăcăciosă trebuia să ai grijă cum păşeşti .. fiindcă te puteai impiedeca de cablul de la calculatorul cu webcam, conectat la internet sau te puteai lovi de plasma suspendată pe perete...sau lada frigorifică în care zăceau alimente "jeftine de la 15 lei in sus" ... si când se  plictisea moşulica de mess .. mai dădea o plimbare si cu micul Logan din fata "casuţei sale " prin oras.. de unde a prins pontul cu "dansul" //... în ciuda situaţiei materiale precare..  avea moşu măcar.. bune maniere... că astfel nu se explică de ce in timpul conversatiei sub pretextul că trebuie să urmeze tratamentul medicului .... îşi lăsă tacticos pantalonii jos... si îşi injectă ceva în... arriere adica na chiar asa .. în ... bucă..... apoi la fel de natural.. de la bucă.. ajunsese pe la niste borcane.. cu marmeladă... pe care vroia să le ofere altora... vroia sa isi imparta sărăcia cu alţii ca să rămână mai putină pentru dânsul..  dar se pare că gestul său de mărinimie nu primise feed-back'ul asteptat din partea lu pitzy... care cu delicateţe  spuse că apreciază gestul, dar că borcanele pot fi păstrate în continuare in mica vizuină pentru consum individual.....la aceste vorbe mosulică, mai sprinten ca niciodată ..se năpusti asupra lu' pity.. pregătit să o gâtuiască... pentru mosu clar nu era valabila vorba " banii, viaţa şi mustata" ci borcanu sau viata.... asa ca vrând nevrând pitzy fu nevoită să ridice cele aproape zece borcane cu dulceţuri fine cu aromă de prună şi pere... si se îndreptă repede spre usă... însă... .. nu fu lăsată să  părăsească viziuina fără destăinuirea unui detaliu important... de retinut....  un secret al longevităţii ?  ///: nicicum în viaţa asta nu i-a plăcut mosului....... eu mă gândeam că minciuna, necinstea şi ipocrizia... dar nu.... nu i-au plăcut constrângerile... acelea impuse de purtarea de indispensabili....// dar uff ce ...  bine că nu ... că poate mai indosea cadou si o pereche de chiloţari printre borcane  .. că să mai amortizeze ciocnirea borcanelor ... nu-i asa pitzy?   

...... oricum un lucru e sigur... mosul are nevoie de asistenta ... numai că nu sociala.... dar nu stiu cine ii îndrazneste să îi dezvălui adevărul...  fiindcă ... se poate lăsa cu ceva urât... !!!  ... 

endless story... voi reveni cu informatii despre cazul mosu si borcanu sapt viitoare!! pană atunci rămâneţi cu bine!!

.... a trecut ceva timp de la ultimele evenimente ce au marcat trecerea in noul an .. de nota 10:) ....dar merita consemnate:))) Cu toate ca mi-am planificat mai multe activitati de indeplinit pana la ora 7 seara, .. nu, in totalitate le-am finalizat asa cum mi-as fi dorit... dar fiindca nu doream sa sfarsesc anul cu regrete, am hotarat sa ma duc la biserica...sa ma energizez spiritual pentru noul an ..... pentru o nehotarata ca min' tare greu se ia decizia ... spre care biserica sa purced....la suflet imi e biserica ortodoxa... dar si biserica baptista  uneori .... oricum .... tanjeam dupa o slujba in stil ortdox... dar am ajuns la cealalta biserica...... odata ajunsa in banca bisericii baptiste ... ma cuprinse regretul ca si anul 2009 aidoma celui cu 6, 7, 8 la sfarsit... tot in aceasta banca ma gasea.... unde incercam sa fac bilantul existential la sfarsit de an... cam dezamagita de rezultat si de asta data .... pe la baptisti esti chiar invitat sa iti faci expunerea publica a bilantului anual....nu stiu unii la ce se gandesc cand cineva ii invita sa impartaseasca celorlalti intamplarile din anul trecut.....dar spre surprinderea mea in aceea seara am realizat ca unii au o problema cu localizarea in timp sau pur si simplu pentru unii " ceasul a stat"..... cu toate ca imi era destul de greu sa imi reamintesc bunele si relele din anul 2009 , tataie octogenarul. .. mi'o luase inainte..... si culmea isi amintea ce a facut in catanie.... .... oricum ... nu ca avea memoria de lunga durata... ci mai degraba un blocaj..... fiindca una intruna o tinea buna cu starea de "letargie" de la varsta de 20 si ceva de ani cand "plutea ca scandura pe mare, fara sa miste un deget".... incadrez cuvintele in ghilimele...pentru redarea vorbelor de duh ale batranlui tataie..... nu stiu cum si-a finalizat povestioara.... cert e ca spaima pe care a simtit-o cand a fost mangaiat de un val furios al marii nu l-a dat gata atunci..... in continuare traind si impartasind celorlalti amitirile "tepene de catanie"...dupa amorteala, creata de cele 5 pagini lecturate in fata microfonului de octogenarul nostru..... cineva .... se pregatea sa cuprinda microfonul pentru a da"nastere" unei alte istorisiri de final de an..... eu inca cred ca d-nul F. nu era pregatit sa se confeseze....fiindca avea numai un "regret ridicat la patrat" pe anul 2009 legat de un portofel.. pe care putea sa il piarda definitiv de 2 ori . ... dar fiindca s-a pocait de 2 ori in duhul său.... portofelul a aparut si reaparut.... concluzia e ca odata pierdut ceva, tre cautat si daca nu merge.. pune te frate pe"gerunti" si implora iertare.... ca numa asa se mai poate recupera ceva in ziua de azi conform d-nului F.  ...... culmea e ca aceasta "dubla pierdere" a  portofelului a activat brusc memoria unora....   sapte persoane...vorbeau aceeasi limba: "porfovorbirea"..... toti pierdusera un PORTOFEL.....!!!! ...... pan si o "mamaie trecuta de batranete":)) cu ultimele puteri izbutise sa se desprinda de scaun.....  pentru a relata pierderea portofelului prin luţernă ...........!!! ba a fo luterna, ba nu era ...insa na ea avea o casa, si imprejur o gradina... bla, bla... ar mai dura ceva  sa descriu ...exact ..in ce colt de lume isi pierduse mamaia portofelul.... un lucru e sigur... si l-a gasit doar  dupa ce isi facuse cea  mai buna prietena hoata, dar fiindca s'a cait de judecata facuta, iaca numai ca a aparut si protofelul!! Amin soro... ! urmatorul...! ultimul samurai.... de fapt ultimul "drinkaleles" salvat in anul 2009 a fo si cel din neamul H.... care de la 1500 de l de vin care curgeau prin venele dansului de toamna pana primavara... a ajuns intr'un an sa consume doar 1400 de l, fiindca nu mai bea impreuna cu sotia, ci de unul singur in pivnita, .... si finally... nu cred ca si-o pierdut portofelul.... dar sper macar patima pentru "jin" sa o fi pierdut.  Oricum la finalul slujbei.... si pastorul.... pierduse un portofel... iar astfel ultima invatatura pe 2009 a ramas:aveti grija cu/la portofele, fiindca se pot rataci usor... si e rgretabil daca ai si multi bani in ele!!!! ... cred ca cele relatate in seara de 31 decembrie la biserica de pe doinei, il puteau intari sufleteste pe cel care si/a ascuns banii in cizma...  daca era in aceea seara acolo.... cu siguranta dormea cu cizma sub perna ... ca sa nu piarda banii!!!   ......

La multi ani !!! :) ... si va pup ... pe portofel>))