miercuri, 2 noiembrie 2011

You Make a Difference!


O profesoară din New York s-a gândit să-i recompenseze pe elevii din clasa ei de liceu, spunându-le cât de mult înseamnă prezenţa lor în clasă. Ea îi chema în faţa clasei pe fiecare pe rând şi, mai întâi le spunea cât de mult înseamnă pentru ea şi pentru întreaga clasă. Apoi le dăruia o panglică albastră pe care scria cu litere aurite: “Cine eşti înseamnă enorm de mult”.

După un timp, profesoara a vrut să vadă dacă acest system dă rezultate şi în comunitatea în care se aflau. Le-a dat elevilor săi câte trei panglici şi le-a spus să repete mica ceremonie la care au participat şi ei când au fost chemaţi în faţa clasei. Fiecare trebuia să urmărească rezultatele şi cine pe cine cinstea. După o săptămână urma ca fiecare să spună ce s-a întâmplat.

Unul dintre băieţi s-a dus la vicepreşedintele unei companii din apropiere şi i-a dăruit una din panglici, pentru că a avut o influenţă foarte mare în privinţa carierei lui. Apoi i-a dat şi celelalte două panglici şi l-a rugat să le dea oamenilor care au însemnat mult pentru el. I-a spus: “Clasa noastră participă la o acţiune despre onorarea persoanelor care au avut o influenţă mare în viaţa noastră şi dorinţa noastră este ca şi dumneavoastră să găsiţi o persoană şi să o decoraţi cu o panglică. Apoi dăruiţi şi cea de-a doua panglică ca să o dea unui om pe care îl preţuieşte. După această, vă rog să mă ţineţi la current cu ce s-a întâmplat”.

În aceiaşi zi, vicepreşedintele s-a dus la şeful său, care era recunoscut ca fiind un om cam morocănos. L-a rugat să se aşeze bine pe un scaun şi i-a spus cât de mult îl admiră pentru creativitatea lui. Şeful lui a rămas surprins. Vicepreşedintele l-a întrebat dacă acceptă panglica albastră ca semn al recunoştinţei şi i-a cerut permisiunea să i-o prindă de reverul hainei. Şeful, şi mai uimit, i-a răspuns: “Bineînţeles că vreau”.

Subalternul lui i-a prins panglica de haină, chiar deasupra inimii. Apoi i-a spus: “Îmi faceţi o favoare? N-aţi vrea să luaţi şi panglica aceasta şi s-o daţi cuiva pe care îl stimaţi? Un elev de liceu mi-a dat aceste panglici. Ei realizează un proiect de recunoaştere a influenţei pe care o au oamenii unii asupra altora şi vor să culeagă rezultatele”.

În seara aceea, şeful companiei s-a dus acasă şi a stat de vorbă cu fiul său de 14 ani. I-a spus: “Astăzi mi s-a întâmplat ceva incredibil. Eram la birou şi unul dintre vicepreşedinţii companiei a venit la mine, mi-a spus că mă admiră şi mi-a spus că am un simţ al creativităţii foarte dezvoltat. Imaginează-ţi. Mă crede un geniu innovator. Apoi mi-a prins pe reverul hainei, deasupra inimii, această panglică pe care scrie: “Cine eşti înseamnă enorm de mult”. Mi-a dat o panglică şi mi-a cerut s-o dau cuiva care înseamnă mult pentru mine. Venind spre casă, m-am gândit pe cine să onorez cu această panglică şi te-am ales pe tine.

Zilele mele sunt foarte agitate şi, când ajung acasă, nu iţi acord prea multă atenţie. Uneori strig la tine pentru că n-ai note destul de bune şi pentru că este dezordine în camera ta, dar în seara aceasta simt că trebuie numai să stau de vorbă cu tine şi să iţi spun ce mult însemni pentru mine. După mama ta, tu eşti persoana cea mai importantă din viaţa mea. Eşti un copil grozav şi te iubesc.”

Băiatul, din ce în ce mai uimit, a început să plângă fără să se poată opri. Tremura din tot corpul. A privit la tatăl lui şi i-a spus printre lacrimi: “Tată mâine îmi plănuisem să ma sinucid pentru că eram convins că nu mă iubeşti. Acum nu trebuie să o fac.”

Când am auzit această poveste, la începutul anului 2011 m-a impresionat profund şi m-am hotărât atunci să trec la acţiune. Aş fi vrut să le spun atâtor persoane cât de mult înseamnă pentru mine, dar nu am reuşit să împart panglicile. Ţin la toţi cei cu care am petrecut mai mult de 48 de ore şi cred cu tărie că fiecare persoană pe care am întâlnit-o a avut o contribuţie în viaţa mea. Consider că e extrem de important să îi spui cuiva drag: “ Reprezinţi enorm de mult pentru mine”.

Niciun comentariu: