A vorbi despre dragoste înseamnă
fie s-o stârnești fie să te molipsești de ea, dar as vrea să scriu ceva
despre.... ce e dragostea?
Am
trăit o viață cam singuratică și nu i-am lăsat cuiva posibilitatea să sondeze
adâncurile în care se zbate sufletul meu. Cu toate astea aș defini dragostea ca
fiind “acel ceva” care
te face să fii singura și cea dintâi dintre preocupările cuiva. Și nu înteleg
de ce în ultima vreme...mă trezesc în fiecare dimineață cu inima în același
loc. De ce n-o pierd măcar în somn? Aș vrea să iasă plictiseală pe o ușă când
intră el pe cealaltă. Aș vrea să treacă adieri de primăvară peste iarna
din prăpădita mea inimă... care să-mi împace sufletul cu cerul. Îmi este de
ajuns pentru a dori ceva pentru a mă ciocni de cuvântul “imposibil”…..dar aș vrea să se întâmple
cumva ca dragostea să se cuibărească în inima mea și nu să fie scrisă pe hârtie....
P.s. Noi doi nu ne-am întâlnit?.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu