Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om şi-un câine
Câinele mă recunoaşte
Omul nu mă mai cunoaşte
Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme nici zi, nici noapte,
Mă păzeşte cu dreptate
Îl bat şi îl dau afară
Sare gardul, vine iară!
Omul e şi duşmănos,
Chiar de vorbeşte frumos,
Te vorbeşte-n faţă bine
Şi-n spate loveşte-n tine
Ce ai omule cu mine?
Nu-ţi fac nici o stricăciune.
Când am bani şi o duc bine
Toată lumea e cu mine
De n-am bani şi o duc rău
Nici cel neam nu-i neamul meu
Şi atunci te-ntreb pe tine
Care-i om şi care-i câïne?
Am hrănit un om şi-un câine
Câinele mă recunoaşte
Omul nu mă mai cunoaşte
Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme nici zi, nici noapte,
Mă păzeşte cu dreptate
Îl bat şi îl dau afară
Sare gardul, vine iară!
Omul e şi duşmănos,
Chiar de vorbeşte frumos,
Te vorbeşte-n faţă bine
Şi-n spate loveşte-n tine
Ce ai omule cu mine?
Nu-ţi fac nici o stricăciune.
Când am bani şi o duc bine
Toată lumea e cu mine
De n-am bani şi o duc rău
Nici cel neam nu-i neamul meu
Şi atunci te-ntreb pe tine
Care-i om şi care-i câïne?
P.s. Pentru prietenul meu patruped Nero!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu