În
aşteptarea unui consult medical, stând ore în şir la rând, în holul unei
clinici, observam persoane diferite. Eram concentrată pe trăirile celor care
aşteptau, ale pacienţilor. Clinica era una de obstretică-ginecologie. Femei
gravide, fie fericite, fie triste se perindau pe culoar. Cele fericite, îşi
mângâiau burtica şi schiţau un zâmbet când îşi intersectau privirea cu
altcineva, cel puţin din complezenţă. Cele triste păreau agitate şi cu ochii
mereu aţintiţi asupra ceasului. În holul spitalului mirosea a primăvară. Era
începutul lunii martie, iar când vedeai şi femei gravide în jur, aveai impresia
că totul pulsează a viaţă. Dintr-o dată această imagine vie fu brăzdată de
mâinile sângerii ale unei asistente medicale.
Se îndrepta grăbită către
cabinetul medicul ginecolog. Nu deschise bine uşa şi îi comunică că e o
urgenţă. Amândoi se îndreptară grăbiţi spre o sală, pe care din curiozitate,
vroiam să ştiu dacă e cea de naştere. Mă gândeam că viaţa unui bebeluş sau a
unei mămici este în pericol. Îmi doream să nu asist la o tragedie. Spre
suprinderea mea, pe uşă nu scria nimic. Ce să fie oare acolo?, mă-ntrebam. După două sferturi de timp ieşise doctorul, fără asistentă. La scurt timp se ivi şi
asistenta, având de data aceasta o altă pereche de mănuşi chirurgicale, de
culoare verzuie-albăstruie, nepătate cu sânge. În urma ei, ieşi o femeie, cu
faţa albă şi fără culoare şi apoi nimeni altcineva nu mai ieşi. Timpul trecea şi observam
că o parte din femei erau ghidate de asistenta de la recepţia clinicii înspre
două saloane: cel fără de nume şi cel al doctorului
ginecolog. Doar femei pe hol. Unele dintre ele veniseră însoţite până
la intrare, altele plecau în compania posibililor soţi sau parteneri de viaţă.
O coadă de femei şi un singur medic....Din nou acelaşi episod cu asistenta agitată se repetă. În mintea mea tresări un gând: să fie oare sala unde viaţa se suprimă? Să fie oare posibil? Dar cum ar putea unele femei să fie în stare de aşa ceva? Să fie mai prejos decât mamele-animale? Ele nu îşi omoară puii!! Dar cine îşi poate omorî copiii? Cred că nici diavolii, cu atât mai mult mamele ... Cum să stai la rând pentru a îţi măcelări copilul? Cum să suporţi ca altcineva să atenteze la viaţa copilului tău? Cum să permiţi doctorului să îţi trateze copilul ca pe un rezid medical? Cum ?????????? Năucitor şi revoltator...Şi totuşi aşa scapă unele femei "de griji" şi de "probleme în plus"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu