Let Go&Let God!!!

Un sentiment la fel de universal precum iubirea este frica. Dintotdeauna pentru mine a fost un sentiment fidel care m-a ținut tot timpul în alertă și m-a prevenit de pericole. Dincolo de rolul adaptativ al fricii de a ne proteja de pericole, de a ne salva, ne poate face captivi. Frica este o reacție provocată de conștientizarea unui pericol real sau imaginar. În cazul meu aș putea spune că literele ce compun cuvântul frica au o altă semnificație: false realități imaginate ca adevărate.

Ce putem face atunci când frica ne bate la ușă? Îi deschidem sau nu?  Da, îi deschidem și îi răspundem cu credință!!! Frica nu poate fi ștearsă, sau nu poți spera ca ea să dispară, ci trebuie să fie confruntată și tratată cu ceva ce rostim din ce în ce mai puțin: Cuvântul lui Dumnezeu. 

Zilele acestea citind o carte despre modul în care poți ieși învingător în lupta cu frica am subliniat următoarele versete:

"Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii" 
 (2 Timotei 1:7)

"Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu". (Efeseni 4:6)

"Pentru aceea, având bună îndrăzneală, să zicem: "Domnul este într-ajutorul meu; nu mă voi teme! Ce-mi va face mie omul?" (Evrei 13:6)

"Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini". (Isaia 41:10:13)

"Iată îţi poruncesc: Fii tare şi curajos, să nu te temi, nici să te spăimântezi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge". (Iosua 1:9)

"Fiți tari şi curajoşi, nu vă temeţi, nu vă îngroziţi, nici nu vă spăimântaţi de ei, că Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi". (Deuteronom 31:6)

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire". (1 Ioan 4:18).

Oricine urmează să facă ceva pentru Dumnezeu, Îl va auzi cu siguranță pe Dumnezeu spunând: Nu te teme!

Love is the way!!!

Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.
- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Maestrul întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumi pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încetişor,suav. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:

- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere. (Mahatma Ghandi)

Nici un gram în plus sau minus....

Într-un sat trăia un brutar renumit pentru pâinea sa. Într-o zi acesta s-a înţeles cu un ţăran să primească în fiecare zi un kilogram de unt în schimbul căruia trebuia să-i dea câmpeanului o pâine de un kilogram. 

După câteva zile acestui brutar i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care le cumpăra de la ţăran.

Le aşeză pe cântar constatând că în loc de 1 kg cât trebuia să aiba o bucată, fiecare cântărea câte 800 grame. Supărat foc, se duse la judecator spunând ca ţăranul e un înşelător şi trebuie să fie pedepsit.

Ţăranul a fost adus la judecător care îl ameninţă:

- Dacă e adevarat ce spune brutarul că îl înşeli, te voi baga la închisoare!

- Să-mi fie iertat- zise ţăranul - eu nu sunt un om vinovat.

- Cum îndrăzneşti să minţi? sări brutarul; chiar de dimineaţă am cumpărat aceste bucati de unt de la tine. Domnule judecator, acest şarlatan trebuie numaidecat închis! A încercat să mă păcălească!

- Aşa e omule? este untul acesta al tău?

- Da. Însă vedeţi dumneavoastra, eu am un cântar şi nevând bani să cumpăr şi greutăţile pun pe un taler o pâine de-a brutarului iar pe celălalt untul meu; pâinea brutarului scrie pe ea ca are 1 kg! Eu ce vină am dar?

Auzind şi văzând acestea, judecatorul folosind cântarul cu greutăţi descoperi că pâinea are doar 800 de grame.

În locul ţăranului, la închisoare a ajuns adevăratul înşelător care nu numai că înşela oamenii , dar dorea să fie pedepsit cel ce ar fi făcut exact ca el!!!

"Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura." Matei 7.2

Body and soul like a candle!!

De ce ne lăsăm dominați de pseudosentimente? De ce ne vedem mai presus de semenul nostru și de ce îl nesocotim?  Nu știu cum eram altădat, dar acum relațiile interpersonale sunt din ce în ce mai direcționate de egoism, monstrul care ne face să nu ne mai "înghițim unul pe altul". Să ne luăm model timp de o săptămână lumânarea, nu superstarurile!!! 

M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

 Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, “împreună luminaţi mai mult”.

P.s. Cine vrea sa împrăştie lumina trebuie să reziste arderii!

Who loves you more than himself?

 

Din bucata mea de pâine
Am hrănit un om şi-un câine
Câinele mă recunoaşte
Omul nu mă mai cunoaşte

Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme nici zi, nici noapte,
Mă păzeşte cu dreptate
Îl bat şi îl dau afară
Sare gardul, vine iară!

Omul e şi duşmănos,
Chiar de vorbeşte frumos,
Te vorbeşte-n faţă bine
Şi-n spate loveşte-n tine
Ce ai omule cu mine?
Nu-ţi fac nici o stricăciune.

Când am bani şi o duc bine
Toată lumea e cu mine
De n-am bani şi o duc rău
Nici cel neam nu-i neamul meu
Şi atunci te-ntreb pe tine
Care-i om şi care-i câïne?

P.s. Pentru prietenul meu patruped Nero!!