Să purtăm Crăciunul în suflet!!

Oare ştim ce înseamnă Crăciunul? Nu trebuie să dăm răspunsul făcând uz de replica altuia şi de filozofiile de viaţă ale altora. Ce simţi când auzi cuvântul acesta? Bucurie, emoţie, nerăbdare, speranţă, iubire, familie, prieteni, lumină, iertare, împăcare, linişte, cadouri, distracţie, zăpadă, colind, brad, sau Minunea Naşterii Mântuitorului? Ştii că sărbătoarea Crăciunului poate fi magică şi asta nu depinde de Mos Crăciun ci doar de tine?!!!!!!! E prima dată când, în aşteptarea Crăciunului, nu am alergat să mă cadorisesc şi nu regret defel... E primul Crăciun în care voi simţi cu adevărat "Bucuria Darului", fiindcă e mai important să zâmbeşti cu sufletul, să iubeşti încât trădarea să nu mai doară, să uiţi greşeala altuia.. să te ierti, acceptându'te asa cum eşti, nefiind nevoie de o haină nouă, ca să fii minunat de Crăciun ci de o inimă nouă !!! Mereu, dacă nu chiar întotdeauna, am aşteptat ca ceilalţi să facă ceva, să schimbe ceva, întâi alţii si mai târziu eu .. ! Ceva special nu e ceva diferit, cu sensul de altceva .... ci e mulţumirea de a te bucura de cea ce ai!! Azi, în ziua de "joy" a săptămânii, o fetiţă prin cuvintele ei mi-a reamintit ceea ce am uitat de mulţi ani.... Îşi aştepta tatăl să vină de la jobul său... era nerăbdătoare... ţopăia în camera sa, când deodată realiză că tatăl tocmai păşise în curte şi dintr'o dată o năvală de cuvinte şi bucurie inundară încăperea şi îi luminară chipul ... "Tati ai venit!!!!, "Tati ai venit!!!!, "Tati ai venit!"striga neîncetat până ce reuşi să deschidă uşa casei, iar din prag striga către tatăl ei: Tati ai venit!!!!!!!!!!!!! Mă bucur că ai venit!!!! Mă bucur că eşti acasă!!! Ştii că mă bucur? Tati te iubesc!!" Îi sări în braţe, îşi apropie buzele si îi dădu o pupă mare, iar apoi întorcându-se spre mine spuse: "Acesta este tatăl meu!"

Încearcă să faci cât mai frumoasă viaţa ta şi a celor din jurul tău!! şi astfel

"în ajun de-acest Craciun,

Rai si Iubire inima să-ţi fie,

Să fii mai blând şi mai curat şi bun,

Să poţi gusta din Marea Bucurie!"

E mai real decât vrei să crezi!!!!!

Un bărbat a mers la frizer să se tundă. Cei doi au început să discute diverse subiecte, în cele din urmă ajungând să vorbeasă despre Dumnezeu. Frizerul a spus: "Nu cred că Dumnezeu există."

"De ce spui asta?" a întrebat clientul.

"Trebuie doar să ieşi pe stradă şi să vezi că Dumnezeu nu există. Spune-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar fi atâţia oameni bolnavi? Ar mai fi copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista n-ar mai fi suferinţă şi durere. Nu-mi pot imagina cum ar fi să iubeşti un Dumnezeu care permite asemenea lucruri să se întample."

Clientul se gândi la vorbele frizerului, dar preferă să nu răspundă, fiindcă nu dorea să înceapă o discuţie în contradictoriu.

Peste puţin timp, frizerul termină de tuns şi clientul plecă în drumul său. Imediat ce ieşi din frizerie, bărbatul se uită în jurul său şi în minte îi reveneau spusele frizerului. Măsurând cu ochii mulţimea trecătorilor, zări pe stradă, un om neîngrijit, cu părul lung şi murdar. Părea un om sărman.

Clientul reveni la frizer şi îi spuse:" Ştii ceva? Frizerii nu există!"

"Cum poţi spune asta?" a întrebat frizerul nedumerit. "Eu sunt aici şi sunt un frizer. Şi tocmai te-am aranjat!"

"Nu e aşa!" a spus clientul. "Frizerii nu există pentru că dacă ar exista nu ar mai fi oameni cu păr lung şi neingrijit, precum omul de afară."

"Dar frizerii există! Ceea ce se întâmplă e că oamenii nu vin la mine".

"Exact!" a răspuns cu tărie bărbatul. "Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Ceea ce se întamplă e că oamenii nu merg la El şi nu Îl caută. De aceea există atâta durere şi suferinţa în lume."

You Make a Difference!

O profesoară din New York s-a gândit să-i recompenseze pe elevii din clasa ei de liceu, spunându-le cât de mult înseamnă prezenţa lor în clasă. Ea îi chema în faţa clasei pe fiecare pe rând şi, mai întâi le spunea cât de mult înseamnă pentru ea şi pentru întreaga clasă. Apoi le dăruia o panglică albastră pe care scria cu litere aurite: “Cine eşti înseamnă enorm de mult”.

După un timp, profesoara a vrut să vadă dacă acest system dă rezultate şi în comunitatea în care se aflau. Le-a dat elevilor săi câte trei panglici şi le-a spus să repete mica ceremonie la care au participat şi ei când au fost chemaţi în faţa clasei. Fiecare trebuia să urmărească rezultatele şi cine pe cine cinstea. După o săptămână urma ca fiecare să spună ce s-a întâmplat.

Unul dintre băieţi s-a dus la vicepreşedintele unei companii din apropiere şi i-a dăruit una din panglici, pentru că a avut o influenţă foarte mare în privinţa carierei lui. Apoi i-a dat şi celelalte două panglici şi l-a rugat să le dea oamenilor care au însemnat mult pentru el. I-a spus: “Clasa noastră participă la o acţiune despre onorarea persoanelor care au avut o influenţă mare în viaţa noastră şi dorinţa noastră este ca şi dumneavoastră să găsiţi o persoană şi să o decoraţi cu o panglică. Apoi dăruiţi şi cea de-a doua panglică ca să o dea unui om pe care îl preţuieşte. După această, vă rog să mă ţineţi la current cu ce s-a întâmplat”.

În aceiaşi zi, vicepreşedintele s-a dus la şeful său, care era recunoscut ca fiind un om cam morocănos. L-a rugat să se aşeze bine pe un scaun şi i-a spus cât de mult îl admiră pentru creativitatea lui. Şeful lui a rămas surprins. Vicepreşedintele l-a întrebat dacă acceptă panglica albastră ca semn al recunoştinţei şi i-a cerut permisiunea să i-o prindă de reverul hainei. Şeful, şi mai uimit, i-a răspuns: “Bineînţeles că vreau”.

Subalternul lui i-a prins panglica de haină, chiar deasupra inimii. Apoi i-a spus: “Îmi faceţi o favoare? N-aţi vrea să luaţi şi panglica aceasta şi s-o daţi cuiva pe care îl stimaţi? Un elev de liceu mi-a dat aceste panglici. Ei realizează un proiect de recunoaştere a influenţei pe care o au oamenii unii asupra altora şi vor să culeagă rezultatele”.

În seara aceea, şeful companiei s-a dus acasă şi a stat de vorbă cu fiul său de 14 ani. I-a spus: “Astăzi mi s-a întâmplat ceva incredibil. Eram la birou şi unul dintre vicepreşedinţii companiei a venit la mine, mi-a spus că mă admiră şi mi-a spus că am un simţ al creativităţii foarte dezvoltat. Imaginează-ţi. Mă crede un geniu innovator. Apoi mi-a prins pe reverul hainei, deasupra inimii, această panglică pe care scrie: “Cine eşti înseamnă enorm de mult”. Mi-a dat o panglică şi mi-a cerut s-o dau cuiva care înseamnă mult pentru mine. Venind spre casă, m-am gândit pe cine să onorez cu această panglică şi te-am ales pe tine.

Zilele mele sunt foarte agitate şi, când ajung acasă, nu iţi acord prea multă atenţie. Uneori strig la tine pentru că n-ai note destul de bune şi pentru că este dezordine în camera ta, dar în seara aceasta simt că trebuie numai să stau de vorbă cu tine şi să iţi spun ce mult însemni pentru mine. După mama ta, tu eşti persoana cea mai importantă din viaţa mea. Eşti un copil grozav şi te iubesc.”

Băiatul, din ce în ce mai uimit, a început să plângă fără să se poată opri. Tremura din tot corpul. A privit la tatăl lui şi i-a spus printre lacrimi: “Tată mâine îmi plănuisem să ma sinucid pentru că eram convins că nu mă iubeşti. Acum nu trebuie să o fac.”

Când am auzit această poveste, la începutul anului 2011 m-a impresionat profund şi m-am hotărât atunci să trec la acţiune. Aş fi vrut să le spun atâtor persoane cât de mult înseamnă pentru mine, dar nu am reuşit să împart panglicile. Ţin la toţi cei cu care am petrecut mai mult de 48 de ore şi cred cu tărie că fiecare persoană pe care am întâlnit-o a avut o contribuţie în viaţa mea. Consider că e extrem de important să îi spui cuiva drag: “ Reprezinţi enorm de mult pentru mine”.

By whom side are you??

Timpul este unul dintre cele mai preţioase capitaluri pe care le avem, iar angajarea în prea multe activităţi este dăunătoare. Dacă vrei să nu regreţi mai târziu, învaţă cum să îţi organizezi bine timpul.

Nu sunt persoana care îşi planifică cu grijă timpul, dar nu sacrific timpul acordat zilnic familiei pentru interesele personale. Nu vreau să regret mai târziu că nu mi-am făcut timp pentru cei dragi.

Mă enervează cumplit părinţii care nu renunţă nici măcar după terminarea serviciului să îşi frământe mintea cu tot felul de stupidităţi legate de acesta sau care nu depun efortul de a acorda atenţie momentelor semnificative din viaţa copiilor săi.

Citisem cu câteva zile în urmă, rezultatele unui sondaj efectuat de D.W. Holbrook, specialist în problemele familiei. El a aflat care sunt trei din cele mai frecvente răspunsuri ale părinţilor la solicitările copiilor: “ Sunt prea obosit”, “Nu avem destui bani”, “Stai cuminte”. Una dintre cele mai eficiente metode de îmbunătăţire a comunicării dintre copil şi părinte este “să nu scapi momentele când copilul doreşte să vorbească cu tine”. Cheile comunicării dintre părinţi şi copii sunt disponibilitatea şi perseverenţa.

Un om a venit de la servici târziu, obosit si nervos, găsindu-şi băiatul de 5 ani aşteptând la uşă.

- Tăticule, pot să te intreb ceva?

- Da sigur, ce vrei să ştii?, întreabă tatăl.

- Tati, câţi bani câştigi pe oră?

- Nu e treaba ta, asta. De ce mă intrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos.

- Doar vreau să stiu…Te rog spune-mi, cât câştigi pe oră?

- Daca trebuie să ştii, câştig 50$ pe oră.

- Ah, a răspuns micuţul, cu capul plecat.

- Tati, îmi împrumuţi te rog 25$?

Tatăl s-a înfuriat, “Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte porcării, atunci du-te direct în camera ta, la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.”

Micuţul a mers in linişte în cameră şi a închis uşa. Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările baiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani. După o oră, omul s-a calmat şi a început să gândească: „Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des.

Omul a mers la uşa baiatului si a deschis-o.

- Dormi? a întrebat…

- Nu tati, sunt treaz, a răspuns baiatul.

- M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine. Uite aici ai 25$ . Micuţul a sărit, zâmbind. „Multumesc tati!!!!”, a zbierat. După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut ca băiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou. Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.

- De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.

- Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o ora cu tine???? Te rog să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine. Tatăl a fost distrus. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte.

Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă, fără să a-l petrece cu cei care chiar contează pentru noi. Să ne împărţim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care-l iubim, fiindcă mâine dacă ar fi să murim, compania pentru care lucrăm ne va inlocui foarte uşor, dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieţii lor.

P.S. Vă recomand să vedeţi filmul FLUKE ..!! şi Nu uitaţi: nu ne dă înapoi nimeni orele şi zilele irosite departe de cei dragi.

Never Give Up!

Ron ar putea fi o inspiraţie pentru tine. Cuvintele lui încurajează, iar cărţile sale educă. Şi-a dezvoltat abilităţile de orator motivaţional, scriitor, pictor şi consilier după ce şi-a fracturat coloana vertebrală la nivelul gâtului în urma unui accident la surfing. Înainte de accident, Ron fusese un sportiv excelent în liceu şi primise o bursă pentru a juca fotbal la Universitatea de Stat din Oregon. S-a accidentat cu o zi înainte de a împlini optsprezece ani. În zilele care au urmat accidentului, Ron a fost disperat, mânios şi plin de resentimente, a suferit de depresie şi-a plâns de milă, regretând toate lucrurile pierdute pentru totdeauna. Din fericire, pentru el, mama sa, o femeie optimistă şi afectuoasă l-a încurajat să-şi dezvolte celelalte însuşiri şi abilităţi şi i-a sugerat să devină pictor. În cele din urmă a reuşit să vorbească şi să picteze cu gura. În prezent, Ron călătoreşte în lungul şi-n latul ţării, încurajând oamenii să folosească toate resursele de care dispun pentru a avea o viaţă mai bună. Este un excelent autor ( cartea "Life is an attitude" merită citită) conferenţiar şi consilier, cu un masterat în consiliere socială. A vândut peste o mie de tablouri până în prezent. Este căsătorit din 1992 şi e foarte fericit alături de soţia sa.

Cea mai minunată calitate a sa este o atitudine optimistă şi deşi paraplegic, îl laudă pe Domnul,căci "El mă iubeşte şi credinţa sa este nemuritoare". (Ps. 117, 1-2)

Nepieritorul

S-ar putea să nu te poţi raporta la marii exploratori şi aventurieri de instincte primare, la calicii care confundă înţelepciunea cu trivialitatea. Expansivi şi tenace ca buruiana, năpădESC peste tot şi sufocă orice ideologie priincioasă. S-au obişnuit să mimeze fără scrupule autoritatea morală şi să călărescă bunul simţ şi moralitatea. Trepăduşii sau oamenii de paie au conştinţa mică şi caracterul moale. Despre „toate” spun că „au fost mişto”…. probabil fac referire la lucrurile care le-au maximizat existenţa ori la vremurile de altădat’ sau la duduile fanate, a celor cu preţ redus şi plata înainte. Diferenţa dintre trepăduşi şi cei simţiţi e una simplă: celor din urmă le displace să se dezbrace de „haine” pentru a descoperi aceleaşi anomalii sau anatomii malforme, având definită o altă „măsura”:)

Al nost' Mirciulică mioritic promite multe, se "dezbracă în gura presei" e indisponibil să facă lucruri mari...si totusi e Nemuritorul:)

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, nu doresc să îl ponegresc pe cetăţeanul B.M., dar am convingerea că, uneori e mai bine să ascultăm de bunul-simţ, iar ceea ce susţinem şi declarăm să fie corect şi practic.

Bucuria, zâmbetul iubirii:)

Un om, odată se plimba trist prin camera, gândindu-se la viaţa grea ce i-a fost hărăzită. Avea un trai decent, o masă îmbelşugată şi o sănătate de fier, dar, totuşi ceva îi lipsea. Plimbându-se dintr-un colţ al camerei în altul, în fiecare moment îl critica pe Dumnezeu, plângându-şi soarta.
- De ce, Doamne m-ai dat pe lume? Ca să mă cuprindă boală, nervii şi multe altele, urmând în cele din urmă să mor?
Tânguindu-se aşa, preţ de câteva ore, în cele din urmă, obosit, adoarme. Deodată un întuneric îl cuprinde, fiind doar el singur cu propriile frustrări. A încercat să fugă însă nu reuşea să scape, dar, o lumină orbitoare îl salvează.
- Cine eşti şi ce vrei de la mine?
- Vino cu Mine şi vei vedea.
Omul nu vedea nimic înafară de lumină. Auzea doar vocea blândă şi lină care îl chema. Ezitând câteva secunde, se hotărăşte să urmeze vocea, intrând în lumină. Simţea că zboară şi că este purtat prin toate colţurile lumii. Dintr-odată ajunge la un orfelinat unde zeci de copii erau părăsiţi, lipsiţi de dragostea părintească
- Ce înseamnă asta? întrebă omul nedumerit.
- Aceştia sunt copilaşii părăsiţi de propria familie. Puţini vor fi adoptaţi, iar restul nu vor cunoaşte niciodată ce înseamnă căminul. Tu nu ai trecut niciodată prin aşa ceva, şi totuşi te plângi că îţi este greu.
Aceste cuvinte au fost ca un duş rece pentru om. Înainte de a apuca să zică ceva, se trezeşte în stradă.
- Ce urmează?
- Vezi acea persoană?
Uitându-se în faţă, omul vede o bătrânică care îngheţa de frig. Oamenii care treceau pe lângă ea nici nu o băgau în seamă, nici măcar nu o priveau.
- Acea bătrânică a fost alungată din casă în care locuia acum câţiva ani. De atunci strada este casa ei. Trăieşte din mila altora. Tu ai avut mereu un acoperiş deasupra capului şi o masă îmbelşugată, dar, totuşi eşti nemulţumit.
Oftând omul închide ochii. Când îi deschide vede în faţa lui o fetiţă pe un pat de spital, foarte palidă. Mama ei plângea la căpătâiul ei, rugându-se cu lacrimi în ochi să se întâmple o minune.
- Doamne ce a păţit fetiţa?
- Are nevoie urgentă de sânge, altfel va muri!
- Şi nu este nimeni care să îi doneze sânge?
- Rudele ei nu sunt compatibile.
- Dar mai sunt atâţia oameni…
- Omule, tu ai donat vreodată sânge?
- Nu. Răspunse omul ruşinat.
- Mereu ai fost sănătos, dat uite că ceva îţi lipsea mereu.
- Ştiu, Doamne. Spuse în şoaptă, omul.
Ridicând ochii din pământ, omul se vede înconjurat de natură. O mireasmă de neînchipuit era în jurul lui, păsările ciripeau compunând cântece duioase, florile îmbogăţeau câmpul, îmbrăcându-l în mii şi mii de culori, arborii înalţi ofereau umbra animalelor şi oamenilor obosiţi.
- Ai zis că nu ţi-am oferit nimic. Uită-te în jur şi spune-mi ce vezi?
- Doamne, văd ceva incredibil ce nu poate fi descris.
- Tu poţi vedea toate aceste daruri pe care Eu vi le-am dat vouă, poţi simţi mireasma lor. Închide ochii! Ascultându-L, omul închide ochii.
- Acum ce vezi?
- Un întuneric nefiresc, Doamne.
- Aşa trăiesc oamenii care nu văd, iar tu, care vezi te tânguieşti.
Începând să plângă, omul zice prin suspine:
- Doamne iartă-mă! Am fost orb o viaţă întreagă şi mi-au trebuit câteva minute să îmi recapăt vederea. Zilnic aveam parte de darurile tale minunate dar nu le vedeam, însă acum văd.Îţi mulţumesc, Doamne că nu m-ai abandonat pe mine, ticălosul.
Simţind mângâierea cea duioasă, aude din nou vocea suavă:
-Omule trezeşte-te, e dimineaţă!
Deschizând ochii, omul îşi vede camera şi, plin de iubire începe să-I cânte Domnului. Din acea zi omul, plin de iubire nu s-a mai plâns niciodată de soarta lui ci şi-a petrecut întreaga viaţă ajutând pe cei nevoiaşi. Tu ce om eşti? eşti omul de la începutul poveştii sau cel de la sfârşit?

Ruga unui copil

“Doamne, în seara asta, te rog ceva special… Transformă-mă într-un televizor, ca să-i pot lua locul. Mi-ar plăcea să trăiesc cum trăieşte televizorul în casa mea. Cu alte cuvinte, să am o cameră specială, unde să se reunească toată familia în jurul meu. Fă să fiu luat în serios. Să fiu în centrul atenţiei, aşa încât toţi să mă asculte fără să mă întrerupă sau să discute. Mi-ar plăcea să mi se dea atenţia deosebită care este acordată televizorului atunci când ceva nu funcţionează… Şi să-i ţin de urât tatei când se întoarce acasă, chiar şi atunci când vine obosit de la muncă. Şi mama, în loc să mă ignore, să stea cu mine când e singură şi plictisită. Iar fraţii şi surorile mele să se certe ca să poată sta cu mine…Şi să distrez toată familia, chiar dacă uneori nu spun nimic. Mi-ar plăcea să simt că lasă totul deoparte ca să stea câteva minute alături de mine. Doamne, nu-ţi cer prea mult. Doar să trăiesc cum trăieşte orice televizor.”

What is that?

Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.






Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.


Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.

Versurile marelui poet Adrian Păunescu sunt în rezonanţă cu mesajul videoclipului "What it that? Indiferent de ce ar crede unii, părinţii rămân cel mai frumos cadou primit de la Creator!

EnJOY your ride, enjoy your life

Here are some tips that will bring you a beautiful day:)! Enjoy the ride. You only have one ride through life so make the most of it and enjoy it. Remember that you are too blessed to be stressed:)




1. Life isn't fair, but it's still good.
2. When in doubt, just take the next small step.
3. Life is too short to waste time hating anyone.
4. Don't take yourself so seriously. No one else does.
5. Pay off your credit cards every month.
6. You don't have to win every argument. Agree to disagree.
7. Cry with someone. It's more healing than crying alone.
8. It's OK to get angry with God. He can take it.
9. Save for retirement starting with your first paycheck.
10. When it comes to chocolate, resistance is futile.
11. Make peace with your past so it won't screw up the present.
12. It's OK to let your children see you cry.
13. Don't compare your life to others'. You have no idea what their journey is all about.
14. If a relationship has to be a secret, you shouldn't be in it.
15. Everything can change in the blink of an eye. But don't worry; God never blinks.
16. Life is too short for long pity parties. Get busy living, or get busy dying.
17. You can get through anything if you stay put in today.
18. A writer writes. If you want to be a writer, write.
19. It's never too late to have a happy childhood. But the second one is up to you and no one else.
20. When it comes to going after what you love in life, don't take no for an answer.
21. Burn the candles, use the nice sheets, wear the fancy lingerie. Don't save it for a special occasion. Today is special.
22. Overprepare, then go with the flow.
23. Be eccentric now. Don't wait for old age to wear purple.
24. The most important sex organ is the brain.
25. No one is in charge of your happiness except you.
26. Frame every so-called disaster with these words: "In five years, will this matter?"
27. Always choose life.
28. Forgive everyone everything.
29. What other people think of you is none of your business.
30. Time heals almost everything. Give time time.
31. However good or bad a situation is, it will change.
32. Your job won't take care of you when you are sick. Your friends will. Stay in touch.
33. Believe in miracles.
34. God loves you because of who God is, not because of anything you did or didn't do.
35. Whatever doesn't kill you really does make you stronger.
36. Growing old beats the alternative - dying young.
37. Your children get only one childhood. Make it memorable.
38. Read the Psalms. They cover every human emotion.
39. Get outside every day. Miracles are waiting everywhere.
40. If we all threw our problems in a pile and saw everyone else's, we'd grab ours back.
41. Don't audit life. Show up and make the most of it now.
42. Get rid of anything that isn't useful, beautiful or joyful.
43. All that truly matters in the end is that you loved.
44. Envy is a waste of time. You already have all you need.
45. The best is yet to come.
46. No matter how you feel, get up, dress up and show up.
47. Take a deep breath. It calms the mind.
48. If you don't ask, you don't get.
49. Yield.
50. Life isn't tied with a bow, but it's still a gift.

Mud Fog ..:)

Multe foi ar fi rămas albe, însă intervenţiile cernelii le-au pătat cu informaţii bălţite. Într-o zi confuza de vară, Gligor Iosif contemplându-şi cu atenţie ciucurele de aur din vârful chipiului galben, s-a mulţumit să "tuşească îndoielnic" şi să privească cu gravitate modul în care roata este o piedică în calea vitezei. Individul, anterior precizat, se chinuie să pună ferestre cât mai mari deasupra uşilor. El este cel care încearcă din răsputeri să descopere paie în ochii altora, fără să ţină cont că în ochii săi se zăresc bârnele. Aluziile sale licenţioase conferă o nuanţă echivocă breselei din care face parte. Păcat că timpul nu i-a presărat capul cu argint şi nu i-a umplut buzunarele cu bani. Poate ar fi ceva să scrieţi nişte cărţi de poveşti sau de ce nu să faceţi ceva care să aştearnă un râs sănătos pe feţele celor care vă cunosc. Încercaţi schema ludică de mai jos şi nu uitaţi apoi să o exersaţi cu omul cu trei rânduri de burţi! Să aveţi inima de turtă dulce stimate domn, de acu'nainte!

Validation

În realitate, cu câţiva ani în urma, eram o persoană bună, dar am ajuns în starea degenerată de a nu mai avea aripi... şi acum doar alerg supărăcioasă în zig-zag pe pământ...am un suflet ţeapăn şi un fel deosebit de "gingaş" de a mă adresa celorlalţi, parcă as avea timbrul vocii tras în ciocolată amăruie:)) excelez într-un grad fără egal în "tranşarea" celorlalţi:))clipele în care sunt lipsită de sentimentul milei şi iubirii, sunt "puţine" şi îndepărtate unele de altele:)) dar zău că mi-ar plăcea să redevin om vesel şi bun din fire:)) încă sper să contribui la creşterea şi multiplicarea numărului oamenilor de bine:) si am siguranţa că după ce vizionezi "validation" vei vrea si tu asemenea:)!

Nu iubi "pseudonimele"!!

Nu mi-ar placea să trăiesc fără să nu câştig o controversă în fiecare zi, fără să nu am ultimul cuvânt, fără să nu imi impun punctul de vedere. Datoria mea e să fac „valuri”, pentru a mutila răul … şi fără nici un fel de cosmetizare, cred că am atât tupeu şi pupincurism în sânge astfel încât să nu par „de cârpă” sau contrafăcută:)). Nu mizez niciodată pe bunele intenţii ale celorlalţi, fiindcă nu vreau să mă trezesc ulterior datoare:)) Sunt egoistă din fire, toti ceilalti oameni mi se par mici :((. Sentimentele egoiste se distilează numai în contact cu oamenii „dezgheţaţi” pe care îi întâlnesc:)) imi dedic multe ceasuri găsirii unor astfel de rarităţi intelectuale, întrucât doar asa reuşesc să mă cizelez în viaţă:)) Pentru mine geniile, sunt persoane extrem de valoroase şi preţioase ,“încununate cu mărire şi cinste”. (Ps.8:5) :)) Realizez că odată ce păşesc în lumina minţiilor sclipitoare, privesc lumea ca pe o provocare şi nu am timp de anost :) întâlnirea cu astfel de persoane îmi descreţeşte fruntea şi îmi creează un confort pe care nu îl pot dobândi stând de vorbă cu „mojicímea” :)) ( a se întelege mulţimea săracilor cu duhul, pedanţii proşti ). Deşteptii, chiar îmi influenţează simţul identităţii, trebuie să recunosc că mă ajută să îmi interpretez matricea fiinţial-personală!! Orice experienţă avută cu astfel de indivizi a lăsat tuşe importante pe portretul lăuntric iniţial… înveţi o grămadă de lucruri simple de la ei, precum legatul „şireturilor” mintale. Un om inteligent are aceeaşi atitudine binevoitoare faţă de toţi, fiindcă a învăţat să cultive multă gândire şi nu învăţătură! Şi mai presus de toate: adevărul stă în soarele inteligenţelor! Aşa că să avem parte de prieteni pricepuţi, nu mulţi!

LOOK, GOD

Look, God, I have never spoken to you,
but now I want to say, "How do you do?".
You see, God, they told me you didn't exist.
And like a fool, I believed all this.
Last night from a shell hole, I saw your sky.
I figured right then, they had told me a lie.
Had I taken time to see the things you made,
I'd have known they weren't calling a spade a spade.
I wonder, God, if you'd shake my hand,
somehow, I feel you will understand.
Funny, I had to come to this hellish place,
before I had time to see your face.
Well, I guess there isn't much more to say,
but I'm sure glad, God, I met you today.
I guess the zero hour will soon be here,
but I'm not afraid since I know you're near!
The signal, well, God, I'll have to go.
I like you lots and I want you to know.
Look now, this will be a horrible fight,
why who knows, I may come to your house tonight.
Though I wasn't friendly to you before,
I wonder, God, if you'd wait at the door.
Look, I'm crying.... Me, shedding tears!
I wish I'd have known you these many years.
Well, God, I'll have to go now, goodbye....
Strange, since I met you.... I'm not afraid to die!

--Michael E. Schafernocker
U.S. Navy HA(l)-3 "Seawolves"

The Power of Words

....just I cannot...

Nimic nu mă mai misca
nimic nu-mi pare bun
totul e deşărtăciune
pare goană dupa vânt.
Nu mai cred în idealuri
ce cândva mă-însufleţeau,
astăzi, eu as vrea ca totul să se şteargă-n mintea mea.
Nimic nu -şi mai are rostul
nu vreau compania ta
nu mai vreau să-mi zici ca totul
voi lasă în urma mea
si cum rând pe rând speranţa
va-nflori in fiinţa mea.
Astăzi, nu mai rătăcesc prin al lumii înţeles
Astăzi vreau să mă priveşti ca pe-un gol.
Atâtea gânduri care mă -nrobesc
Schimbat’au viaţa mea într-un haos dureros.
Nu pot, n-am cutezanţă
să fiu ceea ce sunt…
prea multe furtuni dezlantuite rând pe rând....mă pustiesc...
şi in final rămâne doar o durere mută şi-o rugă nerostită...

Rândurile de mai sus le-am scris în data de 17.10.2006 când m-am confruntat cu o situaţie dramatică. Pe vremea aceea proiectul meu de viaţă a luat o turnură neaşteptată,iar dupa aproape 5 ani de la trăirea şi consemnarea celor redate anterior, situaţia este resimtiţă de altcineva...

Doi minus unu

Voi aştepta de acum să treacă timp destul,
Pentru a putea în linişte închide, cumplitul gând,
Că am rămas, perechea cea fără de pereche, eu singur la apel pe viitor!
Cât de grăbită a fost să ne despartă această soartă înveninată
De acum e minus 1 din noi 2…
Se-adaugă o oră, zile,
Şi mă apucă un molatec dor
Şi mi-as dori să intru cu ochii pînă-n ceruri, să te revăd pe tine,
De acum, si pururi ne desparte o viata şi o moarte,
Căci tu iubite frate, ai o viaţă moartă, iar eu fără de tine sunt doar o moarte vie..

P.s Slujba de inmormantare a celor 2 tineri Alex Pinter si Dragos Moisin va avea loc maine, 24 martie, la intervale de timp diferite. Incepand cu ora 12: 30, la capela nr 1, (cea de langa cimitirul Eroilor) se va oficia slujba de inmormantare pentru Alex, iar de la ora 13:00 cea a lui Dragos. Dumnezeu sa ii ierte!!

Memento mori..

Moartea colinda, umbla tiptil şi într-o oarecare zi îţi spune: bun venit. Într-o aspra zi de luni s-a intalnit cu doi tineri albaiulieni. Imnul mortii şi-a facut loc şi în această primăvară, lăsând să înverzească pe şosele, accidentele rutiere. Fructele durerii le culeg cei care rămân în urma celor care au fost surprinşi de moarte. Suferinţa celor din jur o resimţi în jurul tău, în tine si devii lipsit de coerenţă în faţa acesteia. Mereu mi-a fost greu sa scriu un mesaj către fiinţele îndoliate, care îşi pierd copiii, părinţii, fraţii, prietenii. etc. La un an de la decesul bunicii mele, moartea a ieşit din nou la seceriş cu o coasă veche, grea, ca şi cum ar repeta că e pregătită oricând să ia pe cine vrea.

O înstrăinată mână i-a azvârlit să piară,

Acolo pe şosea au fost siliţi să moară,

Şi au închis sub pleoape lumina dulce a vieţii.

Ei, rădăcina noastră, vor aştepta de acum al învierii drum.

Noi, vom căra pământ şi vom purta pe braţe flori,

De acum mormântul va fi casa lor.

S-au dus fără a ştii spre alte zări

Iar moartea lor e semn că nu mai vin.

Ei cei de ieri, azi doar legende ce respir.

.. aici e marea taina, care o viata ntreaga ochii, n-or s-o dezlege,

Dar vine Cel ce moartea o s-o lumineze!

Care a fost scopul creării femeii?

Care a fost scopul creării femeii? Este o intrebare asupra căreia am meditat timp îndelungat.

Cartea creaţiei ne vorbeşte despre un om, Adam considerat - înaintea oricărei diferenţieri sexuale- domn al întregii creaţii, fiind totodată “singur”. Este vorba de o “singurătate infinită”, dacă putem zice aşa, care arată că este absolut diferit de tot ceea ce există dar şi de faptul că este creat pentru “un altul”, că îl are interlocutor şi tovarăş doar pe Dumnezeul care l-a creat după asemănarea sa.

Omul apare aşadar ca o creatură dispusă undeva la graniţa dintre lumea lucrurilor şi animalelor şi lumea lui Dumnezeu. Atunci însă Creatorul hotăreşte să intervină: în timpul unui somn tainic, Adam este despărţit în om-bărbat şi om-femeie: dar aici despărţirea nu este o pedeapsă , ci un leac, mai mult un har.

Deschizându-i coasta pentru a o clădi pe Eva din însăşi substanţa lui Adam, Dumnezeu îşi pecetluieşte creaturile cu o rană a iubirii: le face părtaşe la taina iubirii divine (altminteri, va fi revelat mai târziu faptul că Dumnezeu este în sine unitate a mai multor persoane, adică Treime). (Cateheză despre căsătorie, Antonio Maria Sicari, Ed. Galaxia Gutenberg Târgu Lăpuş, 2004, p.17).

Masculinitatea şi feminitatea înseamnă, prin ceea ce exprimă trupul însuşi, două singurătăţi care nu mai sunt astfel întrucât sunt hărăzite una alteia, dar care rămân astfel pentru că fiecare este “dăruit” celuilalt de gestul creator al unui Dumnezeu care păstrează o legătură creatoare, imediată şi irepetabilă cu fiecare dintre făpturile sale: fiecare dintre aceştia este chip al său, fiecare dintre ele este “voită pentru ea însăşi”.

În propriu-i trup înzestrat cu dimensiunea sexualităţii, fiecare se simte unic şi diferit, dar totodată “dăruit celuilalt”.

Păcatul şi moartea au intrat în lume “prin chiar inimia acestei unităţi”, atunci când cei doi-care trăiau întru “puritate şi fără ruşine” -adică în starea unei dăruiri reciproce- s-au lăsat înselaţi. Prima, Eva, după aceea Adam, bărbatul.

Dincolo de valul negru al celui dintâi păcat, ne este cu putinţă să intuim că masculinitatea şi feminitatea sunt în lume un semn care străluceşte întotdeauna şi doar “pentru” şi “cu” altcineva. Aceasta înseamnă că existăm în chip cu adevărat uman, întotdeauna şi doar când ne dăruim cu adevărat şi acceptăm cu adevărat dăruirea celuilalt. Adam este desăvârşit creat numai atunci când o poate recunoaşte şi primi pe Eva, şi primind-o i se dăruieşte. Eva există spre a-i fi dăruită lui Adam şi dăruindu-i-se, este pe de-a-ntregul pusă în valoare. (Cateheză despre căsătorie, Antonio Maria Sicari, Ed. Galaxia Gutenberg Târgu Lăpuş, 200 p.45).

Versetul 1,28 din cartea Geneza “Şi a zis Domnul Dumnezeu:” Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el”, vine în sprijinul ideii că femeia a fost creată mai mult pentru mângâiere, ajutorare, decât pentru zămislirea de prunci. Versetul expus arată că femeia în cadrul prevăzut pentru ea, ar fi avut calităţi complementare bărbatului. Două părţi sunt complementare atunci când se completează.

Semnificaţia biologică a femeii în calitatea sa de colaboratoare a Divinităţii la apariţia vieţii, de coparticipantă la continuarea cvasiperpetuă a creaţiei divine la care ea îşi manifestă colaborarea prin actul naşterii, reiese din pasajul biblic: “Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.” ( Geneza 3.20)

Relatarea facerii femeii, aşa cum este redată în Sfînta Scriptură concretizează dorinţa Creatorului de a face din omenire o unitate în diversitate. Ea apare ca factor facilitator al împlinirii umane asigurându-i soţului său bucuria de a-şi vedea concretizată posteritatea prin crearea împreună cu acesta a unei familii şi concomitent provocarea ca ambii să ajungă la desăvârşirea spirituală.

Sfântul Ioan Gură de Aur în tratatul “Despre Feciorie” susţine că, deşi Eva a fost creată pentru a-i fi lui Adam ajutor, ea l-a îndemnat spre neascultarea de Dumnezeu, amplificând spusele Apostolului: “Şi nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă”. (I Timotei 2,14). Totodată, din istorisirea căderii în păcatul neascultării, aşa cum este ea expusă în Facere, reiese că femeia a fost prima care a cedat ispitei, influenţându-l apoi şi pe bărbat.

Pe de altă parte, în alte scrieri ale sale, Sfântul Ioan Gură de Aur îi atribuie lui Adam o vină egală, aşa cum citim în Omilia LIV la Faptele Apostolilor, atunci când i se adresează, în mod retoric, lui Adam, în termeni ca aceştia: “ Şi pe lângă toate celelalte, ceea ce s-a petrecut acolo a fost din pricina lui Adam. De ce ai ascultat-o pe femeie? De ce nu ai respins-o atunci când te-a povăţuit să te ridici împotriva lui Dumnezeu? Cu siguranţă, tu însuţi ai fost cauza [căderii în păcatul neascultării].

Cel mai important element este sublinierea observaţiei că avem întotdeauna libertatea de a păcătui sau de a nu păcătui. Prin urmare, chiar dacă Eva a acţionat într-un mod greşit, Adam avea puterea de a se împotrivi influenţei eronate şi de a fi încercat să o determine pe aceasta să respecte porunca dumnezeiască.

Sfântul Irineu a evidenţiat rolul compensator al unei alte femei în repararea răului înfăptuit de Eva: „Nodul neascultării Evei a fost desfăcut prin ascultarea Mariei, căci ceea ce virgina Evă a legat prin necredinţa sa, Fecioara Maria a dezlegat prin credinţa ei”. (Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, Ed. Sophia, Bucureşti, 2004 David Ford, p.37)

Răspunsul Fecioarei Maria la vestea întrupării Mântuitorului adusă ei de către arhanghelul Gavriil reprezintă conlucrarea omenirii la invitaţia lui Dumnezeu de a colabora cu El în actul mântuirii. Remarcându-se acest aspect se constată: „Femeia este extraordinară în creaţia lui Dumnezeu! Întregul destin al omenirii depinde de răspunsul dat al Fecioarei Maria, el este pragul către viaţa spirituală: „ A zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38).

Sfânta Fecioară are un rol participativ în mântuirea noastră pentru că Hristos a luat trup din trupul ei, şi, deci a devenit „mama” tuturor acelora care vor fi mântuiţi.

Acest titlu, de Mama lui Dumnezeu, a dobândit şi mai multă importanţă în secolul al IV-lea, când un eretic pe nume Nestorie, un bărbat cu funcţie înaltă în Biserică, a pretins că Cel din pântecele Mariei era cu siguranţă om, nu şi Dumnezeu. Creştinii ortodocşi, în unanimitate au răspuns: „Greşit”! A-l vedea pe Isus Hristos ca fiind ceva mai puţin decât Dumnezeu întrupat este necreştinesc. Căci, dacă Cel din pântecele Mariei nu a fost şi nu este Dumnezeu, suntem morţi în păcatele noastre. Pentru a păstra dumnezeirea deplină în Hristos, Biserica a insistat mereu ca Maria să fie pe drept numită, aşa cum a desemnat-o Elisabeta, Mama lui Dumnezeu: „De unde mie cinstea aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? (Luca 1,43)

Această numire, desigur, nu înseamnă că este mamă a Sfintei Treimi, căci Sfânta Treime nu este născută. Nici nu înseamnă că a conceput Persoana care este Dumnezeu-Fiul pentru că El există din veşnicie. În loc de asta, se face referire la Maria ca fiind Născătoare de Dumnezeu, adică Mama Fiului veşnic a lui Dumnezeu, care şi-a asumat pe deplin condiţia umană în pântecele ei.(Cum am devenit ortodox, Peter Gillquist, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2006, p.167-168).

Dacă Eva biblică a jucat un rol în compromiterea reputaţiei tuturor femeilor, până la urmă vinovăţia ei a fost pivotul credinţei creştine, deoarece conform concepţiei creştine motivul misiunii lui Isus Cristos pe pământ este stăvilirea neascultării lui Dumnezeu de către Eva. Dacă Eva a păcătuit şi apoi l-a corupt pe Adam să comită aceeaşi faptă, Fecioara Maria a fost prima persoană din întreaga istorie care L-a primit şi acceptat pe Hristos drept Mântuitor.

Referindu-ne la funcţia pe care femeia a avut-o în decursul timpului am analizat aceasta din punct de vedere biologic şi soteriologic prin raportarea la Eva biblică şi Fecioara Maria. Voi ilustra şi rolul social al femeii prin vizarea implicării acesteia în viaţa celor din jur. Acest aspect se reflectă încă din Vechiul Testament, când aceasta primeşte şi ea alături de bărbat rolul de mesager divin în calitate de profetesă, făcând cunoscut mesajul divin dar totodată, conducând pe drumul cel drept oamenii şi instituţiile din vremea lor, atunci când nu mai corespundeau scopului pentru care au fost rânduite.

Ne este amintită de exemplu, Miriam sora lui Moise (Exod 15,20), Debora, „o mamă în Israel (Iud. 5,7), Hulda (IV Regi 22,14), Noadia (Neem. 6,14), Ana (Luca 2,36), soţia lui Isaia (Is 8,3) şi cele patru fiice ale lui Filip (Fapte 21,9). Noul Testament menţionează câteva învăţătoare importante: Priscilla (Fapte 18,26) şi bătrânele din Creta (Tit 2,3) au fost şi femei supraveghetoare de caritate.

Chiar dacă femeile nu pot fi preoţi sau diaconi (Fapte 3,1-16), aceasta nu înseamnă că ele nu pot şi nu trebuie să continue să fie active în viaţa ecleziastică din epoca sa şi din toate epocile ce vor veni. Semnificaţia teologică a femeii este ilustrată de faptul că aceasta nu este exclusă din viaţa Bisericii.

Sfântul Ioan Gură de Aur le îndeamna pe femei să se roage, să cânte în corurile bisericeşti, să dirijeze corurile, să-i ajute pe cei nevoiaşi, să facă parte din consiliile parohiale, să-i instruiască pe copii şi pe adulţi în şcolile ecleziastice. Să ne amintim cum le elogia el pe femeile din timpurile apostolice şi pe cele din vremea sa pentru că desfăşurau astfel de activităţi. În ceea ce priveşte slujirea diaconală, care reprezenta o parte integrantă a vieţii bisericeşti în perioada contemporană Sfântului Ioan Hrisostom, el ar fi în favoarea restaurării acesteia, mai ales dacă Biserica ar considera că reprezintă o necesitate stringentă a vremurilor noastre. Cu certitudine însă, luminatul dascăl creştin ar insista asupra revenirii la femeile-diaconiţe, nu pentru a veni în sprijinul unor afirmaţii de ordin politic sau teologic legate de egalitatea dintre bărbaţi şi femei, ci pentru realizarea unor imperative ecleziastice de ordin practic. Judecând după preţuirea pe care o acorda văduvelor care duceau o viaţă cuviincioasă (I Timotei 5,16), nu încape îndoială că Sfântul Părinte ar solicita cu stăruinţă ca Biserica din zilele noastre să recunoască deschis contribuţiile lor la îmbunătăţirea calităţii vieţii religioase, să le încurajeze statornic în muncă pe care acestea o desfăşoară în folosul semenilor şi să le aibă permanent în purtarea sa de grijă „cu timp şi fără de timp”. (II Timotei 4,2).

În general, dacă Sfântul Ioan Gură de Aur ar fi trăit în acest veac, el ar fi continuat să considere supunerea drept cea mai garantată şi mai benefică atitudine duhovnicească, precum şi cea mai autentic creştină manifestare în comparaţie cu ispitele şi riscurile deţinerii unei poziţii de autoritate. El ar fi în deplin consens cu Nancy M.Cross, a cărei generoasă viziune este sintetizată în recenzia asupra studiului lui Edith Stein, intitulat „Eseuri despre femei:

„Asemenea Sfântului Apostol Pavel, autoarea afirmă că femeile au un rol specific şi esenţial în comunitatea creştină, rol care nu include conducerea comunităţii. Aceasta nu presupune că femeile ar avea defecte intrinseci capitale, ci este pur şi simplu o exemplificare a criteriului primordial prin care Domnul Hristos ne îmbie recunoaşterea celor ce sunt ai Lui: „De aceea , după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7,16). Roadele pe care le dau femeile şi tot ceea ce aceste roade atrag după ele le defineşte drept persoane „cărora le este îngăduit să înlesnească statornicirea noii împărăţii a lui Dumnezeu”. Acesta este motivul pentru care femeile nu pot avea rolul de conducători în perimetrul unei credinţe care preamăreşte smerenia, slujirea şi supunerea”. (Nancy M. Cross, recenzie la Edith Stein, Eseuri despre femei, în Revista naţională de studii teologice, vol.XL, nr.17, 2 septembrie 1988, p.53)

Deosebirile dintre atribuţiile şi funcţiile îndeplinite de femei şi de bărbaţi în această viaţă sunt mult mai neînsemnate decât asemănările, iar egalitatea sau identitatea propie naturii umane este deopotrivă împărtăşită şi de bărbaţi şi de femei. Este important de reţinut că deosebirile dintre ei se manifestă doar în această lume, căci în ceruri „vor fi toţi învăţaţi de Dumnezeu” (Ioan 6,45; Isaia 54, 13). Pe deplin răscumpărată de Hristos şi încă de pe acum aşezată întru El „în cereştile locaşuri” (Efeseni 1,3), natura umană este eternă, în Împărăţia Cerurilor, bărbaţii şi femeile nu vor fiinţa unii faţă de alţii într-un raport de conducător-subordonat. Privind lucrurile din această perspectivă, actualele deosebiri de rol şi de condiţie socială dintre persoane se află în afara sferei ontologice, iar semnificaţia lor este secundară şi vremelnică. După cum se poate constata din citatul extras din Comentariu la Evanghelia după Ioan, Omilia X la începutul acestui capitol, deosebirile dintre bărbaţi şi femei rezultă din „inegalitatea stărilor omeneşti” –iar stările omeneşti vor pieri în cele din urmă. (Bărbatul şi Femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, Ed. Sophia, Bucureşti 2004, p.251).

Binecunoscutele îndrumări pauline, „Femeile voastre să tacă în Biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi legea (I Corinteni 14,34) şi „Femeia să se înveţe în linişte, cu toată supunerea (1Timotei 2,11), nu exclud femeile de la misiunea de a învăţa şi cunoaşte credinţa, ci fac referire la modul de a proceda, a acţiona a femeii astfel încât să nu conteste autoritatea bărbaţilor într-o organizaţie religioasă.

Accentuând importanţa femeilor şi combătând concepţia iudaică prin care se susţinea inferioritatea acestora faţă de soţii lor, creştinismul reafirmă egalitatea dintre cele două genuri în faţa lui Dumnezeu. Furnizându-se câteva dovezi scripturistice ale acestui fapt se remarcă: „ Femeile sunt acceptate şi ca discipoli ai lui Hristos- dar nu ca apostoli-care simbolizau triburile lui Israel, ele Îl însoţesc, Îl ascultă şi participă la misiunea Sa (Marcu 15, 40-41, Luca 8,1-3; Luca 23, 49-55). (Dicţionar de teologie ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Pr. Prof. dr. Ion Bria, Bucureşti, 1994, p.171).

Ca persoane umane menite să fie canalizatorii întregii creaţii şi ai propriilor suflete spre Dumnezeu, bărbatul şi femeia ilustrează şi diversifică miracolul creaţiei.

Again sadness???? Against sadness!!!!!

Când te gândeşti ce e suferinţa înseamnă că eşti fericit, când încerci să afli ce e fericirea înseamnă că eşti năpăstuit!!

Eu cred că tot ce ni se întâmplă este o şansă prin care Dumnezeu ne mângâie sau îi pregăteşte pe alţii să aducă mângâiere. (2 Corinteni 1:3-4). În mâinile Lui Dumnezeu orice perioadă de încercare, orice criză poate fi depăşită. Suferinţa este trăita de fiecare dintre noi cu o altfel de intensitate, dar in aceste momente Îl percepem pe Dumnezeu ca un Deus absconditus. Lucrul cel mai dureros este aceasta aparenta tăcere a lui Dumnezeu, impresia că te rogi unui întuneric tăcut. Dumnezeu însă e tăcut doar aparent! Ar trebui să învăţăm de la Iov şi de la Isaia, să nu fim total nedumeriţi şi descurajaţi când în vreme de necaz nu-l vom putea găsi pe Dumnezeu. În acele momente va trebui să ne agăţăm de promisiunea Lui simplă, dar fermă: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Purtarea Lui de grijă este permanentă, nu doar ocazională sau sporadică. Purtarea Lui de grijă este de asemenea nespus de înţeleaptă şi bună, încât, aşa cum a spus Newton: „Dacă aş putea modifica vreo parte din planul Lui, nu aş face altceva decât să-l distrug”. Trebuie să învăţăm să ne aruncăm îngrijorările asupra Lui şi printr-un act de voinţă şi în dependenţă de Duhul Sfânt, să spunem: „Doamne aleg să arunc îngrijorarea mea asupra Ta. Am convingerea că mă vei ajuta, prin Duhul Tău, să-ţi încredinţez îngrijorările mele şi să nu le mai ţin asupra mea”. Problema suferintei nu este o dilemă filosofică, cel puţin nu în Biblie, ci un test al reacţiei şi al credincioşiei umane. Când ne aflăm într-o astfel de situaţie de suferinţă care ne copleşeşte, Biblia ne îndeamnă să ne ancorăm în promisiunile lui Dumnezeu.

For YoYo:)

.....până când vrei să fii o victimă înlăcrimată?

Îmi doresc să înveţi cum să îţi construieşti o viaţă simplă, armonioasă, şi împlinită, cum să te bucuri de tine şi de cei din jurul tău. Să îţi dea Domnul puterea de a face toate acestea preţuindu-te şi nu sacrificându-ţi valorile, sănătatea şi pasiunea!

Când ai să fii în ordinea ta omule? Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire?

Revino-ti, am nevoie de tine voios!!

p.s. jeanne nu love multa lume dar pământene pe tine te luv cel mai mult!!

Papillon

Păgubeşte şi te înţelepţeşte o posibilă intitulare a romanului autobiografic "Papillon". Nu sunt cu cititul doar cu răsfoitul, numai că această carte am lecturat'o fiindcă e de-a dreptul captivantă!! Dacă vreodată te simţi neîndreptăţit citeşte-o, că să afli cum e împărţită dreptatea! Un best-seller odios de frumos!!! Deşi stufos nu îl vei abandona decât la pagina de final. Epopeea si odiseea lui Papillon cuprinde o grămadă de episoade senzaţionale şi zeci de fizionomii morale. Naraţia e substanţială şi firească, fără să te plictisească. Are de toate: revolta, răzbunare, refulare, suferinţă, solidaritate, sacrificiu, captivitate, curaj, demnitate, dramatism, dragoste, disperare, echitate, prejudecată, aventură, fatalitate!!! Personajul e cît se poate de real şi îl poţi chiar suna:)). Ce mai astepti? Treci de citeste! ...

p.s. sau poti alege varianta soft pe cinemagia.ro unde vei afla când îl poti viziona sau de unde îl poţi descarca.

what did you say???:)))

Zilele de luni sunt atat de apasatoare psihic.. cred că şi datorită faptului că reprezintă un nesfârşit început. luni e ziua ce dă startul la muncă. la polul opus ziua de joi e preferata mea. Îmi gâdila auzul rostirea ei de către cineva. Îmi place la nebunie, e mijlocie ca mine şi e aşa rezumativă şi cum îi şade bine unei zile să fie:)). Când zic joi e ca şi cum aş spune enjoy!! De la o vreme încoace no joy anymore... lumea asta fandosită cu oamenii care te încurcă...aş vrea să încerc ceva nou într-o zi de joi:) , probabil o experientă în genul a la aneta. Aneta e o fată de joi, care iti aduce joy şi te enjoy numai cand o zăreşti. Si tocmai azi într-o zi de luni îmi dă vestea care pentru prima data a fost sock joy. Adică nu era vorba că noi niciodată nu???? sau cel puţin nu ne grăbim??? şi dintr'o dată ai lăsat garda jos ??? Sentimentul love te-a copleşit, iar un da hotărât ai rostit. Oricum mă bucur că nu o fost unul fâstâcit şi regizat ci unul truly şi deeply simţit:) Te felicit sincer şi agreez ideea că dacă până la 25 nu te marry, după cu atât mai puţin. Cu vestea asta trăsnet, am uitat că e luni şi mi-am adus aminte de o eternă iubire:)))

Aneto ai fost originală şi pentru asta vei rămâne genială! S-a dus oricum pe trudă the american dream odata cu hotărârea luată şi îs conştientă că de acum încolo nu mai putem vorbi despre avioane:). Să fie fericită doamnă!!

Hey Ya!!!

Aoleu e martie si nu v-am spus cu ce ma ocup eu. Nu stiu cum se face ca mereu sunt omul potrivit la momentul oportun:))) Nu stiu ce noroc a dat peste mama cand m-a conceput cu tata, insa acum il resimt din plin:)) zilnic il iau cu lopata:)).

Se face ca in luna noiembrie, anul trecut terminasem un proiect ce viza crearea unor metode si tehnici de socioanimatie. Atat s-a vehiculat conceptul de dezvoltare personala incat am ajuns la ideea ca unor le place tare mult sa il pronunte, fara a stii ce presupune de fapt. Pentru unii programul de dezvoltare personala inseamna provocarea sinelui si nu se prea inseala. Este preferabil ca aceasta provocare sa ti-o propui nu sa ti se impuna. Am participat la atatea sesiuni si trainning-uri pe aceasta tema, care s-au soldat cu efecte adverse. Urasc conceptul asta, il detest si asta fiindca nici un program de genul asta nu s-a soldat cu satisfactia succesului, pana de curand, cand am participat la un alt curs de socioanimatie, un pic atipic. Evident la aceste cursuri participi fara sa vrei si te trezesti apoi intr-un derapaj psihopatologic. Daca vrei sa afli ce inseamna AV si PDP, sau sa iti imbunatatesti stilul si modul de abordare a unui curs de socioanimatie, sa eviti potentialul stresant al unui joc cu copiii sau in fine sa citesti altceva mai atipic iti recomand sa rasfoiesti manualul "Prin joc spre Viata".

Sincer vroiam sa va dezvalui altceva, dar i-am promis cuiva ca ma abtin de la deconspirarea acestui subiect :)

Va place coperta? Am muncit 4 ore la ea, dupa ce anterior facusem 40 de posibile variante, iar la scrierea ei mai putin de 2 saptamani:)) alaturi de parintele Panaite si prietena Rodica. As mai vrea sa scriu ceva, dar mintea mea ii aglomerata acum cu mici perversitati:))